Tangenta despre dogmele religioase

[Zion]

Urasc dogmele...pe ce baza sunt "obligat" sa respect acele dogme religioase?

Dogmele crestine nu sunt obligatorii. Pur si simplu prin ele suntem instiintati/preveniti de un pericol virtual. Respectarea lor ne aduce gratuit o protectie, asigurata de un "sistem superior de organizare", transcedental. Puteti sa nu luati dogmele in considerare dar ar trebui sa constientizati ca prin aceasta intrati in regim de raspundere proprie, va asumati acele pericole "pe propria piele" prin "apucarea pe cai nebatatorite". Dogma e o forma de rezolvare/ocolire/prevenire a respectivelor pericole. In mod gresit dogma poate fi considerata o "ingradire" a creativitatii personale, fiind mai degraba o ingradire a risipei energiilor/resurselor personale.

Problema, oarecum, se repeta cu scoala; sub forma "minimului" de informatie predat de personalul uman imperfect sau absorbit de un alt "(tanar) personal" uman imperfect. Aici, spre deosebire de cazul precedent este recomandat cu caldura efortul propriu nu numai pentru "dobandirea" minimului pe calea batatorita a lui "mura-n-gura" ci si, mai ales, pentru agonisirea unui maxim de cunostinte si de intelegere, pe dumurile  nebatatorite ale studiului individual creativ si .... neangradit ca timp, volum, intensitate si "consum energetic".

[Electron]

Respectarea lor ne aduce gratuit o protectie, asigurata de un "sistem superior de organizare", transcedental.

Ai o perceptie foarte personala a conceptului de "gratuit".

e-

[AlexandruLazar]

Dogmele crestine nu sunt obligatorii. Pur si simplu prin ele suntem instiintati/preveniti de un pericol virtual. Respectarea lor ne aduce gratuit o protectie, asigurata de un "sistem superior de organizare", transcedental.

Heh, ghinionul cel mare e că şi dogmele credințelor musulmane, hinduse, zoroastriene ş.a.m.d. servesc aceluiaşi scop, numai că se exclud unele pe altele. De fapt care sunt dogmele adevărate?

E unul din principalele motive pentru care, fără a fi ateu, sunt cu totul împotriva predării religiei în şcoală. La şapte-opt ani, niciun copil nu are maturitatea necesară pentru a face alegerea de care vorbeşti.

[cristi]

E unul din principalele motive pentru care, fără a fi ateu, sunt cu totul împotriva predării religiei în şcoală. La şapte-opt ani, niciun copil nu are maturitatea necesară pentru a face alegerea de care vorbeşti.

Eu sunt, exact din acelasi motiv, pentru predarea religiei la varste fragede, si iata de ce. Parinte fiind (a trei copii) am remarcat cea mai mare greutate: ce sa ii spun unui copil de cativa ani? Orice i-as spune el ia de buna. Le-am spus de Einstein, de spatiu-timp, de Dumnezeu si de Bob Dylan si de rugaciune. Ei nu au decat sa ma creada, caci este primul lor contact cu lumea... In practica insa, oricum nu ii intereseaza decat putin din toate. Toate insa sunt dogme, iar eu cred in ele altii in altele si asa mai departe. Si atunci? Sa le spun eu ceva ce eu cred ca este adevarul absolut si ei sa ramana blocati in el, fie el creatia fie evolutia? Asa ca eu am ajuns la concluzia sa le spun de toate, cu toate problemele care sunt... Cateodata arat a prost, caci le explic la fiecare teorie/religie problemele... Insa alta iesire din paradox nu am gasit. Sper insa un lucru, ca, daca se vor ruga acum se pot ruga in viitor mai usor, daca se intreaba acum cat de departe sunt stelele le vor realiza mai apoi existenta, ca daca afla acum ca pot exista dimensiuni spatiale aditioanale, le vor gasi apoi... Ma intorc inapoi la observatia ta referitoare la copii, ca numai sa adaug ca am observat ca e o mare diferenta intre ce crezi ca ai face tu daca ai fi parinte, si intre ce trebuie sa faci cand esti efectiv parinte... Cand esti parinte vezi, simti si experimentezi efectiv lucrurile altfel, ajungand la niste concluzii care par paradoxale mintii tale cand era cu 20 de ani mai tanara....

[b12mihai]

Puteti sa nu luati dogmele in considerare dar ar trebui sa constientizati ca prin aceasta intrati in regim de raspundere proprie, va asumati acele pericole "pe propria piele" prin "apucarea pe cai nebatatorite".

La cate dogme am incalcat si la cat am injurat la viata mea si la cat de rau am fost trebuia sa o patesc demult. Chiar ma oftic cateodata ca nu o patesc. Nu merit sa fiu iertat. Si sa stii ca eu imi asum absolut orice "act" pe care il fac, chiar daca nu imi place deseori sa imi afisez responsabilitatea si sa o pasez altuia, pentru ca nu am chef sa fiu aratat cu degetul. Eu unul am constatat ca nu exista nici macar cea mai mica prevenire a incidentelor cand am respectat dogmele (mic fiind, eram speriat de ce auzeam despre "frica de Dumnezeu" - acum mi se pare ceva anormal sa iti fie frica asa la orice pas de orice miscare care ai face-o).

Plus ca, de ce atunci cand sunt mic sunt invatat sa respect aia pentru ca asa trebuie? Sa ajung sa fiu mare si sa ma fac de ras in societate? Sa ajung sa constat cand ma fac mare ca ce-am crezut cand eram mic erau doar prostii? E nasoala situatia. Aici nu vorbesc de dogme religioase, ci in general.

Ce ar fi sa imi invat eu copiii de mici ca nu exista magneti, credeti-ma pe mine pe cuvant...si la un moment dat ei discuta cu prietenii la scoala despre magneti si sunt luati la misto pentru prostia care o spun...Nu e penibila situatia?

Mi se pare cel mai greu lucru sa raspunzi la intrebarile pe care ti le pun copiii in limbajul lor. Sunt absolut admirabili cei care reusesc sa le dea un raspuns cat mai "luminat" posibil.

[Zion]

Felicitari, cristi, pentru felul in care gandesti - nedogmatic. Din cat spui, te straduiesti sa rezolvi problemele ce-ti apar cu ce ai la indemana privindu-le in evolutia lor. Lucrurile au in evolutia lor o logica proprie pe care o putem usor sufoca cu pretentiile noastre de superioritate dogmatica de diverse alte categorii precum: stiintifica, civica, traditionala, punk, profesionala, educationala, etc, etc, etc. Superioritate usor de citit in postarile unora. In treacat fie spus ortodoxia ne indeamna la smerenie, atitudine diametral opusa atitudinii de superioritate. Toate limitarile au si insusirea/aspectul de "dogma". Dar toate limitele sunt efemere, schimbabile. Unele limite sunt perene doar in masura in care situatiile pe care le caracterizeaza sunt si ele perene. Si intrucat totul e trecator....

Ai o perceptie foarte personala a conceptului de "gratuit".

Nu am expus "un concept" in propozitia respectiva ci doar am folosit un cuvant - gratuit. Sensul lui era usor de prins si se referea la "pretul" derizoriu al unei invataturi, al unui sfat (comparativ cu deducerea lui in urma unor experiente personale de multe ori nefericite).

la cat am injurat la viata mea si la cat de rau am fost trebuia sa o patesc demult. Chiar ma oftic cateodata ca nu o patesc.

Nu putem generaliza experienta personala, fiecare individ are alta soarta, alte caracteristici si... liberul arbitru. Dar de ce sa razi de altul, de ce sa condamni dogma crestina daca tu ai o alta? Nu te obliga nimeni sa o adopti pe cea crestina si nimeni nu e obligat sa urmeze "dogma negativa" (exemplul negativ personal).

E unul din principalele motive pentru care, fără a fi ateu, sunt cu totul împotriva predării religiei în şcoală. La şapte-opt ani, niciun copil nu are maturitatea necesară pentru a face alegerea de care vorbeşti.

Poate ca in felul acesta contribui la acceptarea violentei juvenile in scoala, a drogurilor, a urii irationale si a altor "produse" ale libertatii neangradite care contin indemnuri opuse celor religioase. De altfel, hai sa fim seriosi, la sapte-opt ani nu se preda o religie "avansata", transcedentala.

Eu cred ca la orice varsta ar trebui transmise copiilor nu dogme (fie ele religioase sau stiintifice), adica nu raspunsuri "mura in gura" cu asa zisa explicatie "e asa pentru ca spun eu", ci metode de a cauta si descoperi singuri acele raspunsuri si de a distinge raspunsurile justificate de raspunsurile nejustificate.

Ce-i asta? Seamana cu o dogma educationala. Cat de usor se pune in practica? Cum ar putea in final un copil de 7 ani sa "distinga raspunsurile justificate de raspunsurile nejustificate" cand noi maturii, aici in topicul asta, nu o putem face?!

[Electron]

Ai o perceptie foarte personala a conceptului de "gratuit".

Nu am expus "un concept" in propozitia respectiva ci doar am folosit un cuvant - gratuit. Sensul lui era usor de prins si se referea la "pretul" derizoriu al unei invataturi, al unui sfat (comparativ cu deducerea lui in urma unor experiente personale de multe ori nefericite).

Zion, ceea ce propui tu ca "gratuit" nu are, in opinia mea, un "pret" chiar atat de derizoriu. A acceptat dogmele religoase (oricare ar fi ele) necesita renuntarea la bucuria intelegerii reale a Universului. Dogmele religioase, printre altele, propun modele ale Universului care nu explica de fapt ceea ce percepem, intr-un mod coerent, ci doar ofera raspunsuri nefalsificabile si usor de folosit in folosul unora interesati in a controla "multimea". Pentru mine, a renunta la spiritul critic si a accepta orbeste dogmele (orice fel de dogme ar fi), este un pret prea mare si ne transforma din fiinte ganditoare in fiinte ignorante.

E unul din principalele motive pentru care, fără a fi ateu, sunt cu totul împotriva predării religiei în şcoală. La şapte-opt ani, niciun copil nu are maturitatea necesară pentru a face alegerea de care vorbeşti.

Poate ca in felul acesta contribui la acceptarea violentei juvenile in scoala, a drogurilor, a urii irationale si a altor "produse" ale libertatii neangradite care contin indemnuri opuse celor religioase.

Aici faci o eroare de rationament destul de grava. Sugerezi ca doar invatatura religioasa evita comportamentele nedorite pe care le amintesti, cand de fapt nu e singura solutie. A tine sub control tinerii prin indoctrinare religioasa semnifica un risc pentru mai tarziu, cand vor incepe sa inteleaga singuri ca au fost "dusi de nas" cu doctrinele respective. A-i invata morala si semnificatia vietii civice de mici elimina si acest risc, iar educatia din familie e cea care ar trebui sa elimine comportamentele de care vorbesti tu.

Eu cred ca la orice varsta ar trebui transmise copiilor nu dogme (fie ele religioase sau stiintifice), adica nu raspunsuri "mura in gura" cu asa zisa explicatie "e asa pentru ca spun eu", ci metode de a cauta si descoperi singuri acele raspunsuri si de a distinge raspunsurile justificate de raspunsurile nejustificate.

Ce-i asta? Seamana cu o dogma educationala. Cat de usor se pune in practica? Cum ar putea in final un copil de 7 ani sa "distinga raspunsurile justificate de raspunsurile nejustificate" cand noi maturii, aici in topicul asta, nu o putem face?!

O numesti "dogma educationala" in sens peiorativ, presupun. Dar ceea ce nu observi este ca eu nu vorbesc de raspunsuri dogmatice, ci de metodologii de cunoastere, de acumulare si verificare a adevarului. Daca o metodologie de cunoastere coerenta duce indirect la respingerea dogmelor incoerente, acea metodologie este preferabila, in locul celei care spune "crede tot ce spun eu pentru ca spun eu".

e-

[b12mihai]

Copiilor ar trebui sa li se spuna ceva in genul: "Asa se spune" si nu "Asa e, ia-o de buna, ca vei intelege cand esti mai mare". Eu cel putin asa o sa procedez cu sora mea care are 2 ani, o sa caut un limbaj pe intelesul ei si sa o determin sa gandeasca asupra oricarui lucru pe care il face sau pe care il spune.

O problema grea este: putem sa explicam mecanica cuantica pe intelesul copiilor de 8 ani? Dar relativitatea? Dar mecanica Newtoniana?

Interesant ar fi ca pe un limbaj al lor, prin jocuri sau etc. sa le facem celor mici o anaolgie cu mecanica cuantica sau cea Newtoniana, iar mai tarziu, cand vor invata la scoala sa isi aminteasca de acel joc cu "tati" sau cu "fratele mai mare" sau cu "mami" si sa faca cateva corelatii, iar mai departe sa caute sa descopere singuri. Sa le oferim cum s-ar spune "simtamantul fizic". Este intr-adevar foarte greu, caci sunt totusi mici...

la cat am injurat la viata mea si la cat de rau am fost trebuia sa o patesc demult. Chiar ma oftic cateodata ca nu o patesc.
Nu putem generaliza experienta personala, fiecare individ are alta soarta, alte caracteristici si... liberul arbitru. Dar de ce sa razi de altul, de ce sa condamni dogma crestina daca tu ai o alta? Nu te obliga nimeni sa o adopti pe cea crestina si nimeni nu e obligat sa urmeze "dogma negativa" (exemplul negativ personal).

Nu am generalizat nimic si nici nu condamn dogmele religioase si nici macar religia nu o condamn, pentru ca nu am dreptul si experienta de viata necesara. Bine, eu am vazut partile frumoase ale religiei datorita unei profesoare excelente in scoala generala. Insa acum la liceu am avut un profesor care mai tarziu s-a pocait si era efectiv diliu (iarta-ma ca o spun) si acum are o fixa cu vine sfarsitul lumii pocaiti-va...Iar acum sunt a 11-a si inca sunt invatat cum sa ma comport corect din punct de vedere religios...

Cat despre comportamentul oamenilor...hm...hai sa iti expun pe scurt panoul vietii adevarate: oamenii se bat, au orgolii, doresc suprematie, iar cei mici, care vor sa fie cinstiti sunt calcati in picioare. Oricat ai vrea tu sa il inveti "buna credinta" si "dreapta comportare" pe un garoi (unul care are in cap violenta, droguri si sa ii puna la respect pe cei din jur, acel "exemplu negativ") EL NICIODATA nu va incerca sa fie mai bun...pentru ca nu vrea!

Iar religia ar trebui sa fie independenta de stiinta, daca nu e de acord cu ea, sa faca abstractie de existenta ei si la fel invers. Cele doua domenii nu ar trebui sa se mai deranjeze unul pe altul daca nu se "pupa".

[Zion]

Dar ceea ce nu observi este ca eu nu vorbesc de raspunsuri dogmatice, ci de metodologii de cunoastere, de acumulare si verificare a adevarului. Daca o metodologie de cunoastere coerenta duce indirect la respingerea dogmelor incoerente,

Dogma ta este metodologia, verificarea, cunoasterea coerenta, spune-le cum doresti, crezi in ele. Pentru ca miscandu-te in cadrul (limita) lor ele te vor defini pana la urma. Nu este nimic peiorativ aici, orice convingere e si o limitare normala in acelasi timp. In exces insa se transforma din normal in dogma. Asta daca acceptam peiorativul (subanteles de unii al) cuvantului dogma. Si uite asa divagam. Ideea de limitare/dogma "efemera" intr-un proces evolutiv era clara. Nu are rost sa te pornesti impotriva a ceva, indiferent de motiv. In ceea ce priveste coerenta de unde sti ca tu esti coerent si nu "ceilalti"?
Prin "bucuria cunoasterii stiintifice a Universului" se ajunge si la armament de mare eficienta si distrugere maxima. Religia nu se opune stiintei la ora actuala iar in Romania nu s-a opus nicicand.
Dar daca esti pornit impotriva "dogmelor bisericesti" asta e alegerea ta si vei trai consecintele ei. Eu am incercat sa le inteleg, cu rezultate minore dar certe si sunt de alta parere: dogma e buna! 

gothic, ai idei multe dar usor nesistematizate. Iti respect libera alegere. Apropo de garoi, si in familia mea exista piei usor colorate dar fara comportament antisocial. Ca regula generala, cei care participa la Liturghie sunt totusi mai putin inclinati spre comportament antisocial dacat ceilalti.

[Electron]

Dogma ta este metodologia, verificarea, cunoasterea coerenta, spune-le cum doresti, crezi in ele.

Daca tu numesti "dogma" orice ar fi ceea ce crede lumea, atunci nu vorbim despre acelasi lucru.

Pentru ca miscandu-te in cadrul (limita) lor ele te vor defini pana la urma.

Tocmai, exista metodologii mai limitate si mai putin limitate. Eu consider ca metodologia stiintifica limiteaza mai putin intelegerea reala a Universului, decat cea religioasa.

Nu are rost sa te pornesti impotriva a ceva, indiferent de motiv.

Treci cam usor cu vederea faptul ca reprezentantii religiosi au avut mereu si inca mai au porniri impotriva cunoasterii. Metafora pomului cunoasterii din Biblie ar putea sa-ti fie cunoscuta...

In ceea ce priveste coerenta de unde sti ca tu esti coerent si nu "ceilalti"?

In logica nu merge cu asemenea polemici. Stiinta se bazeaza si se valideaza prin logica. Religia nu prea.

Prin "bucuria cunoasterii stiintifice a Universului" se ajunge si la armament de mare eficienta si distrugere maxima.

Prin "dogme religioase" se ajunge la Cruciade si Inchizitie.

In final conteaza morala oamenilor implicati, iar morala nu e exclusiva religiilor.

Religia nu se opune stiintei la ora actuala iar in Romania nu s-a opus nicicand.

Chiar daca ar fi cazul in Romania (nu am date suficiente, dar da-mi voie sa ma indoiesc), asta nu sterge din istorie atitudinea anti-stiintifica a reprezentantilor religiilor. Daca nu s-ar baza pe ignoranta, religiile ar fi mult mai "compatibile" cu stiinta.

Dar daca esti pornit impotriva "dogmelor bisericesti" asta e alegerea ta si vei trai consecintele ei.

Nu sunt impotriva "dogmelor bisericesti", ci impotriva tuturor dogmelor, a indoctrinarii, a impunerii de "adevaruri" fara justificarea de rigoare. Asta numesc eu "dogme", nu credintele oamenilor.

Si apropo, cam care ar fi "consecintele" despre care vorbesti?

Eu am incercat sa le inteleg, cu rezultate minore dar certe si sunt de alta parere: dogma e buna! 

Esti liber sa ai parerile tale, desigur.

e-

[Zion]

Dat fiind caracterul relativ al cuvintelor, inevitabil o exprimare mai lunga contine, (exponential), mai multe aproximari ajungandu-se ca in cazul unei exprimari foarte lungi sa fie mai multe aproximari decat precizari. Nu ai dreptate electron. Voi replica insa mai putin, conform celor spuse anterior.

Prin "dogme religioase" se ajunge la Cruciade si Inchizitie.

Ortodoxia romaneasca nu a ajuns niciodata la asa ceva ; si nici altele similare noua. Cruciadele si Inchizitia au fost 'produse' de puterile imparatesti care doar s-au folosit de "emblema" religioasa in scopurile lor politice.

Nu sunt impotriva "dogmelor bisericesti", ci impotriva tuturor dogmelor, a indoctrinarii, a impunerii de "adevaruri" fara justificarea de rigoare

Tocmai discutaram ca dogma e sinonima cu limita, granita, delimitarea/stabilirea domeniului de desfasurare a discutiilor, activitatilor, alegatiilor, etc. , la un moment dat, intr-o situatie anume. Acesta e intelesul normal al cuvantului si asa e folosit in teologie. Ca altii, din afara, dau intentionat dogmei un sens peiorativ, e alta. Cum ar putea o granita sa fie peiorativa? Peiorativul de aici e exclusiv in atitudinea unor persoane "pornite" impotriva cuiva.

[Electron]

Dat fiind caracterul relativ al cuvintelor, inevitabil o exprimare mai lunga contine, (exponential), mai multe aproximari ajungandu-se ca in cazul unei exprimari foarte lungi sa fie mai multe aproximari decat precizari. Nu ai dreptate electron. Voi replica insa mai putin, conform celor spuse anterior.

Daca afirmi doar ca nu am dreptate, fara sa aduci si argumente, atunci nu foloseste la nimic afirmatia ta. Daca ai aduce argumentele de rigoare, as putea chiar sa ma corectez in caz ca ai tu dreptate. Dar asa ...

Prin "dogme religioase" se ajunge la Cruciade si Inchizitie.

Ortodoxia romaneasca nu a ajuns niciodata la asa ceva ; si nici altele similare noua. Cruciadele si Inchizitia au fost 'produse' de puterile imparatesti care doar s-au folosit de "emblema" religioasa in scopurile lor politice.

Exact cum tu generalizezi ca prin cunoasterea Universului se ajunge la armament si distrugere in masa, la fel si prin religie s-a ajuns la Inchizitie si Cruciade. Particularizand la "ortodoxia romaneasca" ar trebui sa particularizezi si la "stiinta romaneasca", dar iti convine sa aperi ortodoxia din Romania si sa acuzi restul cunoasterii stiintifice. Aceste standarde duble nu sunt acceptabile.

Nu sunt impotriva "dogmelor bisericesti", ci impotriva tuturor dogmelor, a indoctrinarii, a impunerii de "adevaruri" fara justificarea de rigoare

Tocmai discutaram ca dogma e sinonima cu limita, granita, delimitarea/stabilirea domeniului de desfasurare a discutiilor, activitatilor, alegatiilor, etc. , la un moment dat, intr-o situatie anume. Acesta e intelesul normal al cuvantului si asa e folosit in teologie. Ca altii, din afara, dau intentionat dogmei un sens peiorativ, e alta. Cum ar putea o granita sa fie peiorativa? Peiorativul de aici e exclusiv in atitudinea unor persoane "pornite" impotriva cuiva.

E destul de clar pentru mine ca nu vorbim despre acelasi lucru cand spunem "dogme". Eu am precizat ca pentru mine dogmele si in special indoctrinarea se refera la impunerea de "adevaruri" fara justificare. Tu te referi la limitarile dogmatice.

Greseala ta este ca aplici sensul tau metodologiei stiintifice, fara sa tii cont ca in cazul stiintei a se limita la adevarurile demonstrabile si la o imagine coerenta a Univesului, este o calitate, dat fiind scopul urmarit: "cunoasterea reala, relevanta, a Universului". In acest sens "dogmele religioase" sunt nocive, pentru ca impun o imagine a Univesului nu doar incoerenta, dar de cele mai multe ori nedemonstrabila, ceea ce ne indeparteaza de fapt si mai mult de cunoasterea relevanta a Universului.

Pentru cine cauta doar raspunsuri facile pentru a trai cu iluzia ca "stie" ceva despre Univers, dogmele religioase sunt intr-adevar o buna alegere. Li se dau "mura in gura" niste raspunsuri care nu trebuie verificate si ca atare nu e necesar sa formeze o imagine coerenta de ansamblu. Asta se face usor, lucru vizibil in toate scripturile si versiunile de "geneza a Universului" de pe mapamond, care mai de care mai fanteziste.

Pentru cei care vor sa inteleaga cu adevarat Universul, e nevoie de mai multa munca, e nevoie sa verifice raspunsurile partiale si sa se asigure coerenta, pentru ca, pare-se, Universul este coerent. Fara o metodologie consistenta (pe care tu o consideri o "limita"), bazata pe logica, acest lucru nu e posibil.

Sper ca dupa toate aceste "aproximari" sa se inteleaga mai bine in ce context vorbesc si la ce ma refer, cand resping dogmele si in special indoctrinarea de orice fel.

e-

[cristi]

Urmarind putin discutia de mai sus, m-a lovit ideea urmatoare: Noi suntem inclinati sa avem pareri fixe, pentru care ne batem apoi in Forum cu altii. Si dai, si eu si celalalt, si din nou... Din cei cativa ani de cand urmaresc si eu Forumul am observat ca nu ne schimbam pozitia, orice ar zice celalalt, noi tot pe a noastra o tinem... M-a lovit ideea asta, ca folosim discutiile nu pentru a invata, ci pentru a-i convinge pe ceilalti de convingerile noastre... E off-line, asa ca mesajul poate fi sters

[Adi]

Cristi, sunt de acord cu observatia ta. Forumul e mai mult o ocazie de a ne antrena in a argumenta ceva in care credem deja. Oamenii nu doresc sa isi schimbe credintele, adica imaginile despre Univers de care s-au atasat personal. Putem accepta usor sa schimbam pe cele de care nu ne-am atasat (cutare obiect astronomic de fapt functioneaza altfel), dar nu cele de care ne-am atasat (imaginea despre Dumnezeu sau despre metoda cea mai buna de cautare a adevarului).

[Zion]

Eu am precizat ca pentru mine dogmele si in special indoctrinarea se refera la impunerea de "adevaruri" fara justificare.

Impunerea de adevaruri e una si dogma e alta. Dogma nu inseamna impunere si impunere nu inseamna dogma. Dogma e un cuvant mai vechi, un arhaism, sinonim cu limita, granita, marginea cere, toate au intelesuri normale.

dar iti convine sa aperi ortodoxia din Romania si sa acuzi restul cunoasterii stiintifice.

Prin urmare ne situam pe pozitii opuse si-mi permit sa-ti atrag atentia ca prin acest raspuns ai recunoscut ce spuneam eu anterior (ca ortodoxia romana nu a facut nici cruciada si nici inchizitie).

Sfaturile din restul postarii tale, pe care vad ca nu te abtii sa mi le dai, le poti folosi spre propria-ti orientare filozofica deoarece eu nu am incredere in ele.