Un foton este o particulă, o undă și o vibrație a câmpului cuantic. Adică... un „obiect” banal (în sensul de omniprezent) al lumii nostre, despre care știm multe, dar care ne scapă în esența sa.
Câmp cuantic (reprezentare grafică). Vibrația câmpului, când atinge o anume energie, devine ceea ce numim „particulă”
Am scris în urmă cu mai multe luni un articol despre natura paradoxală a luminii. Am vorbit, în esență, despre faptul că lumina este atât de ciudată, încât nici nu putem spune că face parte din acest univers, de vreme ce nu experimentează timpul.
În acest articol atenția este focalizată pe natura fotonului, pe acel „ceva” pe care-l numim, în ultimă instanță, lumină.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Cu cât mai mare gravitația / accelerația, cu atât timpul trece mai încet.
Materia curbează spaţiu-timpul, iar spaţiu-timpul curbat dictează mişcarea materiei în univers. credit: LIGO/T. Pyle
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Einstein a observat că nu există nicio diferență între „masa inerțială” și „masa gravitațională”.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Ilustrația prezintă (în partea de jos) prima detecție de unde gravitaționale de către cele două observatoare LIGO.
Acestea sunt sincronizate cu evoluţia fuziunii găurii negre ce a produs undele în trei faze (imaginile de sus): 1 – spiralarea interioară, 2 – fuziunea, şi 3 - „ringdown" (când s-a încheiat emisia de unde gravitaţionale)
credit: LIGO, NSF, Aurore Simonnet (Sonoma State U.)
Undele gravitaţionale sunt ondulaţii ale spaţiu-timpului, generate de obiecte cosmice masive aflate în accelerare. Undele gravitaționale sunt o consecință a teoriei relativității generale a lui Einstein. Mişcarea obiectelor masive prin spaţiu-timp perturbă, așadar, structura acestuia, generând o radiație (undele gravitaționale) care se propagă în toate direcțiile. Dar sunt undele gravitaționale atrase și captate de o gaură neagră?
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Atomii sunt încă, schematic, prezentați în multe publicații după modelul unui sistem solar, cu un nucleu în jurul căruia se rotesc, precum planetele, electronii. Dar înțelegerea modernă a modului în care sunt dispuse și se deplasează particulele elementare care constituie atomul este departe de această schemă.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Există un mod simplu de a descrie regulile reflexiei și care aplică în mai multe domenii, nu doar reflexiei. Este denumit „principiul timpului cel mai scurt” sau „principiul lui Fermat”.
Să începem cu deplasarea luminii care nu interacționează cu materia deloc. În vid, o rază de lumină se deplasează în linie dreaptă. Aceasta poate fi reformulată astfel: dintre toate traiectoriile imaginabile pe care lumina le-ar putea urma din punctul P în punctul Q, singura posibilă este cea care ia cel mai puțin timp.
Ce se întâmplă în cazul reflexiei? Dacă lumina urmează să se deplaseze de la un punct la altul, fiind reflectată, cea mai rapidă cale este, într-adevăr, cea cu unghiul de incidență și unghiul de reflexie egale.
- Detalii
- Scris de: Benjamin Crowell
În urmă cu circa 1,5 ani am publicat un articol intitulat „Cum putem vizualiza mai bine mişcarea obiectelor în spaţiu-timpul curbat?” în care încercam să vizualizăm cât mai aproape de ce întâmplă în natură atunci când are loc curbarea spațiu-timpului. Modul propus timid atunci ajută la înțelegerea unor fenomene complet contraintuitive, cum ar fi faptul că un corp aflat într-un câmp gravitațional (cum ar fi un măr lăsat liber de la 1 m de sol) în fapt nu accelerează către suprafața terestră (citiți acest articol pe acest subiect).
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Structura internă a unui proton, mult mai apropiată de cea reală decât cea clasică...
Întâi de toate, câte quarcuri formează un proton? Nu câte crezi tu, ci mai multe. Mult mai multe! Afli câte anume în paragrafele următoare, fii fără grijă. În al doilea rând: ce este un quarc? Un quarc este o particulă elementară, adică o particulă care nu este compusă din alte particule (până la proba contrară, pentru că despre multe particule s-a crezut inițial că sunt elementare, după care s-a observat că nu sunt...). Quarcurile (nu cuarcii, cum o să auziți sau o să citiți pe alte site-uri, mai puțin riguroase :)) sunt elementele constituente ale protonilor și neutronilor - adică ale acelor particule care formează nucleul unui atom.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Paralaxa se înjumătățește odată cu dublarea distanței obiectului observat
În articolul precedent menționam că putem folosi luminozitatea (unei stele) pentru a determina distanța Dar sistemul vizual al omului dispune de o metodă diferită. De exemplu, poți spune chiar acum la ce distanță se află ecranul computerului ori telefonului pe care citești acest text. Senzația de adâncime vine de la faptul că cei doi ochi furnizează informații despre același lucru, dar din perspective (un pic) diferite. Dacă închizi și închizi pe rând cei doi ochi (unul închis, celălalt deschis), vei observa că imaginea se deplasează spre stânga, respectiv spre dreapta. Dacă nu crezi, interpune un deget între tine și ecran și observă cum un anumit punct de pe ecran se deplasează față de degetul tău.
- Detalii
- Scris de: Benjamin Crowell
credit: dedoweigertfilm.de
De ce lumina unei stele similare Soarelui aflate la distanță dublă este de 4 ori mai slabă? Cât de departe se aude strigătul simultan al patru băieți pierduți pe mare, comparativ cu strigătul unuia? Cum putem afla distanța la care se află cea mai apropiată stea, cu excepția Soarelui, dacă-i știm strălucirea?
- Detalii
- Scris de: Benjamin Crowell
Pe 14 septembrie 2015 cunoașterea universului de către om a intrat într-o nouă fază odată cu identificarea undelor gravitaționale cu ajutorul un interferometru special denumit LIGO. Dacă până atunci universul era scrutat cu ajutorul undelor electromagnetice, undele gravitaționale vin să completeze instrumentarul astronomilor.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Simulare a condensatului Bose-Einstein (materia la aproape zero absolut)
Cea mai scăzută temperatură înregistrată pe Pământ este de -89,2°C, identificată de o stație meteo rusească în Vostok (Antarctica) în 1983. Dar la 10.000 de metri, altitudinea la care zboară în mod normal avioanele de pasageri, atmosfera terestră este rarefiată, iar termometrul consemnează o temperatură în jur de -75°C.
Dacă am părăsi Terra și ajungem în spaţiul interstelar, unde nu vom mai găsi cine știe ce materie, am observa că temperatura de acolo este foarte mică, de -270,3°C; iar dacă am ajunge într-o zonă numită Boomerang Nebula (aflată la 5 mii de ani-lumină de Pământ), am ajunge în cel mai friguros loc al universului cunoscut, foarte aproape de zero absolut.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Acesta nu este un articol despre modul de funcționare al unui aparat de aer condiționat. Am explicat cum funcționează aparatul de aer condiționat într-un articol de detaliu mai vechi, ce poate fi accesat aici: Cum funcționează aparatul de aer condiționat. Vă invităm să citiți articolul indicat despre aparatul de aer condiționat înainte de a continua acest articol, pentru o mai bună înțelegere a celor de mai jos.
În acest articol vrem să explicăm ce se întâmplă la nivel atomic, cum anume se transferă căldura dintr-un mediu (biroul tău sau sufrageria ta) către mediul exterior.
Pentru a înțelege cum se răcește, în fapt, aerul, trebuie să înțelegeți trei lucruri: ce este aerul; ce este căldura; cum se transferă căldura. Să le luăm pe rând, într-un limbaj accesibil tuturor.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Orbitalii atomici ai electronului în atomul de hidrogen, la energii diferite. Probabilitatea de a găsi electronul este dată de culoare (cu cât mai strălucitoare, cu atât mai mare probabilitatea). Credit: wikipedia.org
Mecanica cuantică este ramura fizicii moderne încearcă să desluşească legile „universului” subatomic, dorind să explice comportamentul electronilor şi al celorlalte constituente fundamentale ale materiei. Teoria cuantică a avut un impact major asupra modului în care înţelegem realitatea. Universul subatomic are însă mecanisme care scapă în parte înţelegerii umane, iar când se supune totuşi teoriilor fizicienilor, o face într-un mod contraintuitiv, paradoxal, ce îi lasă perplecşi pe filozofii moderni ai ştiinţei.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.