Nu exista nici un argument obiectiv, doar cele subiective enuntate de animale paroase ca noi incurajate de dopamina de fundal a existentei si faptul ca te simti bine in viata pentru ca asa ti-e scris in gene.Daca esti depresiv..atunci sa mori e o alegere la fel de buna.
Ce este acela "argument obiectiv"?
Probabil ca ai urmatoarea viziune filozofica: viata, de vreme ce se sfarseste, este inutila. Chiar si procreerea ori producerea nu stiu carui rezultat fabulos sunt inutile, caci Pamantul, sistemul solar si, in fine, Universul sunt sortite perpetuei schimbari si, in final pierii. Deci, pe termen lung, orice actiune este complet inutila.
Cred insa ca lucrurile pot fi privite si mult mai simplist, fara a pierde nimic din vedere: probabilistic este aproape o minune ca existam, eu, tu si oricare cititor al acestor randuri.
Daca tot s-a intamplat sa fim, de ce sa nu ducem pana la capat "intamplarea"? Moartea autoindusa este mai putin inutila decat vietuirea?
Acest tip de intrebare este greu de pus, intai, apoi greu de raspuns. E greu sa te explici, sa-ti justifici intrebarea. Editeaza intrebarea si fii mai explicit, ce vrei sa zici prin "argument obiectiv"?
Nu exista nici un argument obiectiv, dar daca am primit aceasta privilegie, trebuie sa pastram.
Quarc: Unul dintre putinele raspunsuril bine-gandite de prin zona.
Viata trebuie traita din exact acelasi motiv pentru care a avut loc Big-Bangul. Tot ceea ce se stie este ca motivul aparitiei vietii pe Pamant si motivul crearii Universului sunt similare, si deci si trairea vietii are un acelasi motiv ca si trairea vietii unei stele. Din punctul meu de vedere, de vreme ce nu se cunoaste motivul crearii Universului, viata trebuie traita dintr-un motiv subiectiv si nu obiectiv: descoperirea motivului crearii Universului.
Curiozitatea, este un argument obiectiv? Daca mori nu mai afli nimic.