Iata un scurt fragment din lucrarea "Paradoxul a lui Solomon Marcus", publicata de Editura Albatros in 1984:
"""""""""
Autorul face trimitere la o lucrare de filozofie a lui Wayne Alt, care argumenteaza "ca dorinta de a elimina dorinta nu implica niciun paradox. Pentru a urma indemnul "Renunta la dorinte!" trebuie sa doresti sa urmezi indemnul. [...] Pentru a atinge dezideratul budist de suprimare a dorintei trebuie sa incepi prin a dori atingerea dezideratului; obiectivul nu poate fi atins de la inceput."
""""""""""
Deci, ce credeti, este sau nu un paradox in a presupune ca dorind eliminarea dorintelor, poti, in cele din urma, sa suprimi toate dorintele, inclusiv dorinta de a le suprima pe toate ?
Cum comentati ?
Antrenandu-ti creierul ani de zile in a renunta, acesta va ajunge la un moment dat la aceasta stare. Abia atunci va dispare si dorinta de a nu dori, pentru simplu fapt ca ai ajuns la ce-ti doreai.
De ce ar fi un paradox faptul ca folosesti dorinta pentru a omorao pe ea insasi?
Unii comentatori au spus ca nu e paradox ci e sofism. Sofismul inseamna conform dex-ului - raționament corect în aparență, dar fals în realitate. Unde e sofismul in cele de mai sus? Unde e elementul de falsitate?
Concluzie: Nu e paradox.
(si nici sofism)
Pai, ceea ce ai spus mai sus, este corect din pct. de vedere formal. Dar daca i-ti antrenezi capacitatea de "a dori", ea nu va dispare.
Orice capacitate exersata, creste; iar cea neexersata, descreste. Prin definitie, omul este inclinat spre actiune,spre a gandi, spre canalizarea dorintelor inspre o anume directie. Nici chiar cand doarme, creierul nu intra in repaus.
E acelasi lucru cu ai cere unui om sa-si aduca aminte, ce trebuie sa uite.
Se antreneaza capacitatea de "a Nu dori", nu cea de "a dori".
Prin urmare ceea ce spui tu mai departe e corect - capacitatea exersata creste. In cazul nostru aceea de a Nu dori.
Mai departe spui ca omul este inclinat spre actiune, spre a gandi - asa si? Poti actiona si gandi, fara sa doresti. Nu vad incompatibilitatea. De exemplu, un computer cam asta face, actioneaza si gandeste fara sa doreasca. Eu nu zic ca e bine ca omul sa ajunga asa, dar, exista posibilitatea. Despre asta vorbim.
Deviem de la subiect dar e clar ca nu e sofism, atata timp cat ne aflam inlauntru logicii.
Iar ca paradox - eu nu il vad.