Scientia.ro - stiri stiinta si tehnologie

Mi se pare destul de ambigua formularea intrebării tale. E clar ca există diferenţe chiar şi între procesele psihice şi senzoriale enumerate de tine. Despre senzaţie şi percepţie, de pildă, am invăţat cu toţi printr-a X-a că se referă, prima la "acţiunea la prima mână" a mediului înconjurator asupra organelor de simţ, iar cea din urmă la un soi de imagine creată la nivel mental, post-senzorial, despre cele recepţionate prin intermediul simţurilor noastre (e posibil să nu fiu tocmai exact, scriind din vagi amintiri). Cât priveşte emoţiile, din nou, nu putem face abstracţie de nivelul la care ne situăm. De la frică, teamă, anxietate şi până la prietenii de-o viaţă ori pasiuni nebuneşti, mecanismele sunt diferite. Şi pentru fiecare dintre acestea există explicaţii de natură medicală, biologică şi chimică. Chiar şi emoţiile superioare sunt în prezent explicate prin intermediul chimiei interne a organismului uman, în special cea de la nivel cerebral. Nu trebuie neglijată nici influenţa culturală care creează o serie de modele false pe baza cărora eu cred că ne însuşim artificial multe simţăminte. Mai sunt şi nevoile psihologice de afirmare a superiorităţii şi recunoaştere a valorii proprii, care determină aderarea la diferite grupuri sociale şi ierarhii, de obicei formate din învingători, rezultând astfel simţiri deseori absurde prin manifestările conexe, pasiuni precum "ţinutul cu Steaua (pe vremuri, când Steaua mai şi câştiga campionate...) ori cu Federer". Dacă ar fi sa încerc un răspuns scurt la întrebarea "de ce simţim?", as zice că în marea lor majoritate simţirile noastre sunt rezultatul interacţiunii maşinii bio-chimice care este organismul uman cu tot ceea ce înseamnă mediul înconjurător.