Scientia.ro - stiri stiinta si tehnologie

Pe scurt, o stea nu poate crea elemente mai grele decat fierul. In momentul in care steaua creeaza primul atom de fier, astrul incepe sa moara. Moartea unei stele este cunoscuta cu numele de supernova(sau hipernova, daca este o stea masiva), o explozie de asemenea magnitudine in care sunt create elemente mai grele decat fierul, datorita temperaturilor colosale la care aceasta are loc.

O stea incepe ca fiind o bila mare de hidrogen, iar in timpul vietii sale, datorita temperaturii din interior, au loc reactii de fuziune. 2 atomi de hidrogen fuzioneaza si formeaza un atom de heliu, 2 atomi de heliu fuzioneaza si formeaza unul de litiu. Si tot asa pana se ajunge la fier. Acest element are nevoie de o temperatura mai mare pentru a putea fuziona, prin urmare steaua explodeaza. Insa in aceasta explozie fierul dispune de temperaturile necesare pentru fuziune, ajungandu-se chiar si pana la aur si platina.

Din acest motiv abundenta elementelor chimice este asa cum e ea in prezent. Elemente mai grele ca fierul nu se formeaza decat in explozii stelare, care sunt, desigur, destul de rare.

La inceputurile Universului, cand s-au format atomii, au aparut doar cei mai simpli, hidrogen, heliu, foarte putin litiu si doar urme de beriliu. Din acest combustibil s-au format stele, fara planete, pentru ca planetele au nevoie de metalicitate ridicata.

Metalicitate inseamna continut de metale, iar in astronomie metale sunt toate elementele mai grele decat hidrogenul si heliul.

Elementele pana la fier sunt produse in orice stea. Stelele se nasc cu o mare concentratie de hidrogen si heliu, iar pe parcursul vietii fuzioneaza aceste elemente in altele din ce in ce mai grele. De ce pana la fier? Pentru ca elementele mai usoare decat fierul produc energie cand fuzioneaza iar reactia se autointretine; de la fier in sus, pentru reactie este nevoie de energie in plus, iar reactia se opreste si steaua colapseaza sub propria greutate.

Stelele normale ca Soarele in ultima parte a vietii si cand mor expulzeaza in spatiu o buna parte din materia lor. Insa ce facem cu elementele si mai grele? Aici intervin supernovele. Stele gigantice, de zeci de mase solare, ard si mor violent, in explozii extrem de puternice. In acele cateva fractiuni de secunda cand steaua colapseaza, nucleul isi pierde sustinerea reactiilor de fuziune si face implozie, fortand protonii si electronii sa fuzioneze si sa formeze neutroni, astfel ia nastere o stea neutronica (sau, daca steaua a fost cu adevarat uriasa, o gaura neagra). In momentul colapsului o imensa cantitate de neutrini este eliberata. Socul urias pune o presiune fantastica pe straturile superioare ale stelei, producand fuziuni ale elementelor in nuclee grele si foarte grele.

Aceste elemente grele sunt raspandite de socul exploziei in spatiu, intrand in formarea altor sisteme stelare.

In primul rind, toate elementele existente in Univers s-au format odata cu expansiunea spatiului si timpului dupa Big Bang. Astrofizica si matematica moderna inca nu au teorii aplicabile in primele faze de dupa Big Bang si de aceea au facut supozitii de multe ori nefondate. Chiar daca ar fi fost posibil sa explodeze o supernova si sa arunce in spatiu diferite materiale, acestea nu se puteau deplasa cu viteza luminii ci mult inferioare. Citi ani ar trebui sa se deplaseze aceasta materie spre alte stele in jurul carora sa se concentreze si sa formeze planete? Exista planete in jurul tuturor stelelor. Cite supernove ar putea exploda ca sa alimenteze toate sistemele solare cu materie ce urmeaza sa constituie planete? Aceasta ipoteza nu poate sta in picioare. Toate elementele s-au format dupa Marea Explozie, iar unele din ele fiind mai instabile s-au dezintegrat in elemente mai usoare. Privind altfel lucrurile mai putem intelege unele fenomene ce demoleaza ideea ca supernovele sint ,,creuzetele'' atomilor, si anume:  Prin reactia de fuziune nucleara din stele se formeaza nuclee mai grele decit hidrogenul. Fierul se afla la limita dintre fuziune si fisiune deoarece cantitatea de energie investita este egala cu energia degajata. Materialele cu cit sint mai grele decit fierul, cu atit masa critica ce asigura inceperea si existenta fisiunii nucleare se micsoreaza. Astfel U 235 are nevoie doar de 32 kg pe cind U238 incepe fisiunea la citeva tone. Dar toate au o masa critica, ce la unele elemente este extrem de mare. Cind aceste elemente se concentreaza in interiorul stelei ajungind la masa critica, are loc explozia declansata de fisiunea nucleara. Fuziunea nucleara nu poate provoca astfel de explozii stelare caci confinarea fiind extrem de mare, sint necesare cantitati mici de hidrogen sau heliu pt reactie, ceea ce este neinsemnat fata de masa stelei. Cind masa critica a unui element predominant in stea este atinsa are loc explozia stelei sau supernovei, dar in urma fisiunii rezulta elemente mai usoare, nuclee mai mici. Cum ar putea asadar sa existe in acest fel metale grele pe Pamint, metale precum Uraniul, fiind stiut faptul ca au  masa critica foarte mica, provenind dintr-o stea ce a explodat tocmai datorita fisiunii, ce nu ar lasa nuclee grele sa fie aruncate in spatiu? Stii care e adevarul? Exista o propaganda facuta de anumite cercuri stiintifice menita sa atraga fonduri pt cercetare, aratind cum ca ar fi aproape de Adevar. Nimic mai fals insa.

    O iala nu poate fi deschisa cu o cheie numai daca toate crestaturile de la cheie se potrivesc in iala.  Tot asa o teorie despre univers este valabila numai daca explica in mod logic, rational, toate aspectele fenomenelor din univers. Toate corpurile din univers au temperaturi mai mari decit mediul care le inconjoara si asta depinde de marimea, masa corpului respectiv. Luna are vre-o 2000 C, Tera are 5500 C, Jupiter are vre-o 11000 C; ma refer la temperatura din nucleu. Mai sint apoi si piticile maro, care pot sa aiba la suprafata temperaturi de: 20; 200; 500 grede C.  Acaste temperaturi nu pot fi explicate, in mod satisfacator, ca fiind rezultetul unor reactii chimice sau de fisiune ori fuziune nucleara.  In univers sint stele de diferite tipuri: piticile maro, piticile galbene, piticile albe, stele de marime medie, gigantice, super gigantice. Nici fenomenele din stele nu pot fi explicate, in mod rational, ca rezultat a unor reactii de fisiune ori fuziune nucleara.  De remarcat e ca o stea, un corp casmic, are o temperatura proportionala cu raportul: masa/volum - vezi piticile albe, care au la suprafata temperaturi de zeci de mii de grade si care au diametru mic dar densitate si masa mare.  Concluzie: Nu reactiile nucleare dau energie si temperaturile din : planete, piticile maro, piticile albe, stele.  Pentru toate aceste fenomene exista o cauza comuna si aceaste nu e fuziunea sau fisiunea nucleara. Fuziunea termo-nucleara, cind apare, vorbim de explozie, adica super-nova si  -atunci  iau nastere elementele chimice grele.