Scientia.ro - stiri stiinta si tehnologie

Caderea Tarilor Romane sub dominatie otomana, care a afectat prin tributuri si numeroase alte obligatii economia lor, a dus la încetarea baterii de moneda autohtona, piata fiind inundata de piese monetare turcesti si altele straine. Din aceasta împrejurare avea sa se nasca însusi numele viitoarei monede românesti - leul.

In secolele XVI-XVII, puterile comerciale ale Europei intensifica comertul cu Imperiul otoman; astfel se revarsa pe piata Turciei si a tarilor de sub dominatia ei, deci si a Tarilor Române, o mare cantitate de moneda din Tarile de Jos; mai frecvent apare în circulatie talerul olandez, moneda mare de argint de peste 27 grame, care avea pe o fata efigia unui leu ridicat în doua picioare; de aceea se si numea Loventhaler, talerul-leu. In Tarile Române, el a dominat circulatia monetara, alaturi de asprul turcesc, fiind cunoscut sub denumirea simpla de leu.

O alta denumire monetara, aceea generica de bani, tot istoria a consacrat-o si tot din acele vremuri. Pe lânga taleri si aspri turcesti, în secolele XVI-XVII circulau si dinari unguresti, care se mai numeau si bani, având jumatate din valoarea asprului. Mai târziu, valoarea asprului si dinarului-ban devine egala, iar populatia îi numeste pe ambii, simplu, bani. Unele documente ale vremii mentioneaza vânzari de bunuri pe aspri-bani, iar altele vorbesc doar de sume de bani. Astfel expresia româneasca generala a valorilor monetare, a preturilor în bani, vine de acum trei-patru secole.

Unirea Moldovei si Munteniei în anul 1859 si formarea ulterior a statului modern român a avut ca un obiectiv fundamental modernizarea si dezvoltarea economico-sociala a României, desfasurate printr-o serie de reforme, în care au fost înlocuite vechile sisteme economice cu sisteme noi moderne, adecvate progresului societatii românesti. Astfel, au fost reformele agrare, reforma sistemului de credit, reforma sistemului monetar.

In domeniul monetar domnea anarhia si specula de monede, împiedicând desfasurarea normala a productiei, a comertului. Nu exista o moneda nationala; leul era doar unitate de calcul imaginara; pe piata româneasca, dupa G. Zane, circulau peste 80 de monede straine, cu variate valori si cursuri, creând foarte mari dificultati în calcul, Zarafii, pretuitorii de bani, un fel de birouri de schimb de azi, erau la mare cinste, ei cunoscând valorile diferitelor monede si stabilind raporturile dintre ele. Leul românesc era împartit în 40 parale si o para în 3 bani, iar rolul subdiviziunilor îl jucau unele monede turcesti cu valoare apropiata.

Dacă nu mă inșel, Proveniența numelui monedei este de la o moneda a țărilor de jos, numită "Taler-leu". Foarte multe popoare au preluat denumirea. Bulgarii au "Leva" care desi nu inseamnă "leu", are aceeasi radacina fonetica. Romania si Moldova au aceeasi moneda din motive evidente. Granita dintre tarile noastre a fost deseori stearsa si redesenată

Corecție: in bulgară "ΔΕΒ" (citit LEV) inseamnă "LEU"