E nevoie de câteva cunoştinţe de IT&C pentru a înţelege fenomenele. În reţeaua Internet, oricare două computere separate fizic comunică între ele prin intermediul unor dispozitive numite rutere, care intermediază transmiterea informaţiei între calculatoarele din Internet. Din această perspectivă Internetul este o structură imensă de tip graf, între oricare două computere existând o rută optimă care trece printr-un anumit număr de rutere.

Reprezentare grafică a unui graf
Dacă, pe de o parte comanda ping, pe care spui că o cunoşti, ne spune dacă un computer sursă are conexiune sau nu cu un computer destinaţie (după un algoritm de genul: eu sunt A, îl sun pe F, iar dacă F răspunde, totul e ok, dacă nu, avem de-a face cu o eroare), comanda traceroute ne ajută să localizăm unde apare eroarea mai sus pomenită, şi asta prin identificarea punctului (ruterului) de pe ruta optimă între A şi F unde se întrerupe conexiunea între cele două computere.
Dacă, de pildă, între A şi F informaţia circulă prin ruterele C si E, iar ping ne spune doar că A nu poate comunica cu F, traceroute ne poate spune şi până unde ajunge informaţia în drumul său între A şi F (poate ajunge până la C sau până la E). Astfel , diagnoza ulterioară a problemelor din reţeaua Internet este mult uşurată.
Adaug şi că, în Internet, dispozitive precum calculatoarele A şi F, respectiv ruterele C şi E sunt unic identificate prin intermediul unei adrese IP. Comenzi precum traceroute şi ping folosesc, la rându-le, adresele IP: de pe calculatorul A se execută comenzi precum:
ping adresa_IP_calculator_F
traceroute adresa_IP_calculator_F