Căldura este, simplu spus, vibrația ori mişcarea particulelor. În cazul lichidelor ori gazelor, ciocnirea moleculelor, care se mişcă mult mai liber decât în solide, duce la o creştere a căldurii. Astfel, atunci când încălziţi o cană cu apă în cuptorul cu microunde ori pe aragaz, ceea ce faceţi este ca prin bombardarea cu microunde ori prin intermediul flăcării aragazului să determinaţi o „răzvrătire” a moleculelor de apă care, lovindu-se haotic unele de altele, produc încălzirea lichidului.
În cazul solidelor situaţia este un pic diferită. Atomii sunt prinşi ferm într-o structură matriceală ce nu le permite mişcări ample, dintr-o parte în alta a solidului. Atunci când solidul devine fierbinte, atomii acestuia intră într-o stare de agitaţie teribilă, agitaţie ce se concretizează într-o radiaţie electromagnetică din gama undelor infraroşii pe care o simţiţi atunci când vă apropiaţi mâna de un metal încins, de exemplu.