Scientia.ro - stiri stiinta si tehnologie

Timpul este o diimensiune a Universului după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor.

Mai exact oamenii au vazut ca evenimentele se produc intr-o succesiune. Aceasta succesiune au impartit-o in parti  fixe in functie de diferite evenimente astrologice.

De fapt eu cred ca oamenii inceput sa utilizeze impartirea timpului ca sa-si poata da intalnire. De ex. trebuiau sa plece la vanatoare si isi ziceau probabil:

"Cand o sa rasara soarele a doua oara ne vedem la intrarea in padure!"

Si atunci poate Einstein sa spuna ca timpul poate trece mai incet pentru cineva care se deplaseaza cu viteza luminii ?

ctn91land a spus: Timpul este o diimensiune a Universului după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor.

Eu nu cred. Dupa mine timpul este o perceptie a noastra, subiectiva, asupra desfasurari evenimentelor in acest univers. In univers nu este timp, el este doar in mintea noastra. Materia si energia a existat dintodeauna. Exista oscilatii, trnsformari, intre materie si energie sau invers, dar continutul ramane acelasi.

Relativitatea timpului.

Einstein a "atras" atentia asupra perceptiei timpului iar Salvador Dali a expus acest lucru in picturile sale.

Timpul, fiind reprezentat de succesiunea ireversibila a evenimentelor poate fii perceput diferit in functie de cum traieste fiecare evenimentele respective.

De ex.:

1. Pentru cineva care e ocupat toata ziua si are o gramada de treaba timpul parca zboara pentru el. In schimb, daca te plictisesti si n-ai ce face parca timpul trece tare greu.

2. Daca ai o intalnire cu o tipa buna, parca nu se mai face o data ora de intalnire, (timpul trece tare greu), in schimb, orele petrecute cu gagica respectiva trec de parca au fost o clipa. :D

Revenind, la definitia timpului nu uitati termenul de "ireversibil"

Ok. Uite spre exemplu e celebru experiment cu raza de lumina si cele doua oglinzi.

Raza de lumina se rellecta intre doua oglinzi. Practic se "izbeste" intre cele doua oglinzi paralele cu o viteza constanta (!?).

Acum, se spune ca lumina se deplaseaza diferit in functie de observator. Daca tu tii instrumentul in mana si mergi cu 800 km/h iar eu trec pe langa tine cu 3000 km/h, eu voi vedea raza de lumina miscandu-se mai lent decat o vezi tu.

De aici si "timpul trece prin perspectiva observatorului", numai ca eu tot nu pot intelege. Poate e doar exprimarea lor devina. Daca eu vad raza de lumina miscandu-se mai lent pentru experimentul de mai sus, de ce dam vina pe lumina si nu pe observator ? Daca pentru X observatori se produc n*X observatii atunci ar trebui sa ne uitam la "observatia" mama ? Nu ? La punctul de masura, rigla.

Am spus mai sus ca pentru cel care trece cu viteza pe langa acele doua oglinzi paralele intre care se misca raza de lumina timpul trece mai lent din pricina razei de lumina, numai ca noi l-am comparat cu observatia celui care tine instrumentul.

Si atunci, indiferent de ce "regularitati" avem va trebui sa avem ca reper/unitate de masura , tot o observatie.

Aici nu sunt sigur ca am datele exacte dar idea ramane : Spre exemplu, ceasul atomic. Se masoara 'saritutile' electronului de pe raza atomului, care sunt regulate, si se zice ca e cea mai exacta regularitate. Dar si aici trebuie observat acest lucru, si postura in care te afli e postura observatorului.

Hai ca m-am zapacit cu timpul asta, dar tare imi place sa discut si sa aflu.

Stiu ca va puneti intrebarea din perspectiva stiintifica,insa o sa va raspunda omul simplu din mine,cel care vrea sa traiasca liber si fericit.   Timpul este o alta limitare a noastra,a oamenilor; poate cel mai mare monstru creat de noi, prin intermediul lui ne decidem practic pasii facuti in viata. In jurul varstei de 30 de ani ,,e timpul,, sa ai o familie, copii, sa fii un om ,,normal,,. N ai cum sa vorbesti despre timp fara a aduce in discutie toate celelalte standarde impuse de catre noi: statut social, cariere,bani,sex, frumusete, idealisme; pentru ca toate sunt frumos intesate si strans relationate exact ca panza unui paianjen... Timpul este exact ceea ce vrem noi sa fie, un ceas cu alarma, daca nu suntem ,,la timp,, la coordonata X impusa de mintea universala riscam sa cadem prada esecurilor. Noi vrem sa funtionam toti in acc ritm...am putea sa o facem dar nu in maniera autodistructiva. Ma grabesc... ,,e timpul,, sa merg la munca...o alta limitare si incatusare a spiritului... dar putem trai si cu ele...nu? e oare ignoranta? Apropo...ce e TOT?

Exemplul cu raza de lumina si doua oglinzi, il gasim mult mai simplu reprezentat pe sosea zi de zi.

Sa zicem ca eu merg cu masina cu 80 la ora. Pe marginea drumului e un om. In acelasi timp trece pe langa noi o alta masina cu 120 la ora. Evident ca eu percep intr-un fel pe cel care merge cu 120 (merge cu doar 40 km mai repede decat mine), fata de omul de pe marginea strazii care nici nu a apucat sa-l vada pe cel cu 120.

Timpul este o măsură a ciclicităţii. Din punctul meu de vedere el nu reprezintă o altă dimensiune, aşa cum a zis Einstein, ci este o "unealtă" care ne ajută să calculăm rezultate dorite în viitor (adică după ce se petrec un număr de evenimente ciclice).

Dacă stau să mă gândesc, timpul nici n-ar avea semnificaţie daca nu ar fi aceste evenimente ciclice în natură. E ca şi când ai încerca să găseşti o clădire într-un cartier cu clădiri identice, neavând nici un reper (nici o informaţie... şi nici pe cineva pe care să întrebi). Deci nu ai avea absolut nici o posibilitate să afli care este clădirea căutată.

De altfel această explicaţie nu este în contradicţie cu afirmaţia că "timpul se dilată" deoarece, spre exemplu, în apropierea găurilor negre, unde timpul aproape se opreşte asta nu ar însemna nimic altceva decât faptul că ciclicităţile vor încetini drastic, sau altfel spus materia nu s-ar mai mişca... nu ar mai interacţiona. Acum, evident acest lucru nu este dovedit experimental, dar dacă ar fi atunci este în concordanţă cu indeea de mai sus, iar dacă nu, atunci o să-mi revizui ideea :)

Timpul este o consecinta a spatiului ia acesta din urma este o consecinta a materiei.Daca timpul si spatiul nu ar absolut necesare materia ar fi toata concentrata intr-un punct nondimensional,imposibil de descris matematic sau altfel.Absolut tot ce se intampla in universul cunoscut se petrece intr-un timp bine determinat,desi uneori, datorita dimensiunilor incredibil de mari sau de mici ale timpului pare ca nu-i asa.Absolut tot ce se petrece in universul cunoscut poate fi explicat matematic si inteles numai apeland la timp.Uneori relatia timp-spatiu-materie are aspecte atat de ciudate incat ne vine  sa credem ca nu  materia controleaza  evenumentul respectiv ci timpul.Materia ocupa loc in spatiu iar acest acest loc din spatiu poate fi apreciat cu ajutorul timpului.Oricare din elementele acestei trinitati ar fi scoasa din ecuatie consecinta este disparitia celorlalte doua.Concluzia:omul a descoperit timpul(se poate spune si invers),nu l-a inventat.

Pentru Bio Stef2:

Citez:Acum, se spune ca lumina se deplaseaza diferit in functie de observator. Daca tu tii instrumentul in mana si mergi cu 800 km/h iar eu trec pe langa tine cu 3000 km/h, eu voi vedea raza de lumina miscandu-se mai lent decat o vezi tu.

Gresit , cred ca nu ti-ai dat seama cand ai dat exemplu. oricare ar fi viteza ta de deplasare viteza luminii va ramane constanta. observatorul care se deplaseaza cu 800km/h va vedea raza de lumina deplasanduse cu c si celalalt observator chiar daca se deplaseaza cu o viteza mai mare va vedea raza de lumina deplasandu-se tot cu c.

Gresesc????daca da scuze.....