Da am citit publicatia de pe scientia.ro despre viteza mirosului,dar un lucru nu inteleg cum poate rechinul sa simta mirosul de singe in apa pe o raza de 2km,si cum poate elefantul sa simta mirosul omului de la 1 km impotriva vintului?
Mirosul e un simț, nu se propagă (decît ca semnale electrice prin nervii corpului). Ceea ce se propagă de la om la rechin sau la elefant sînt moleculele care compun sîngele, transpirația, aerul expirat etc.
Atît în lichide cît și în gaze, moleculele se amestecă continuu. Fenomenul se numește difuzie. Cînd introduci molecule noi într-un lichid ele se împrăștie încet, ca cerneala în apă, dar cu timpul ajung să se răspîndească în tot lichidul. Tot ce are nevoie rechinul este să fie sensibil la concentrații foarte mici de sînge. Mi-e greu să calculez după cît timp probabilitatea ca un număr suficient de molecule de sînge să străbată 2 km pentru a ajunge la rechin, dar acel timp nu e infinit.
La fel și cu elefantul. Faptul că vîntul bate invers face ca numărul de molecule care merg spre elefant să fie mai mic, dar nu zero. Cele mai rapide molecule, adică acelea care se ciocnesc rar de altele și merg aproape în linie dreaptă, se propagă cu o viteză de același ordin de mărime cu viteza sunetului în gazul respectiv, adică mult mai repede decît vîntul. Astfel, primele molecule de „miros de om” ajung la distanța unde se află elefantul (1 km) doar în vreo 3 secunde. Asemenea molecule „norocoase” sînt foarte puține, iar elefantul probabil are nevoie de mai mult decît cîteva molecule, dar cu timpul vor ajunge la el din ce în ce mai multe molecule mai puțin norocoase.
Atenție totuși cîtă încredere acordați numerelor. Nu e ușor de verificat pînă la ce distanță detectează rechinul sîngele sau elefantul mirosul de om. Se prea poate ca asemenea numere să fie eronate, chiar și ca ordin de mărime, într-un sens sau în celălalt.
Explicatia nu poate fi decat una singura: sensibilitatea extraordinara a acestor animale. Particule infime dintr-o anumita substanta, care ajung la nasul lor, sunt receptate intai de celule specializate ale nasului si interpretate apoi de catre creier.
In cazul elefantului, daca este adevarat, nu poate fi alta situatia decat cea descrisa mai sus: mici molecule de pe pielea omului se desprind si ajung cumva la nasul elefantului. Altfel nu este posibil.