Scientia.ro - stiri stiinta si tehnologie

Cel mai tare argument pentru existenta lui Dumnezeu e reglarea fina a legilor universului , dar e cel mai bun punct de pornire pentru alte teorii stiintifice , cum ar fi existenta mai multor universuri si aparitia spontana a universului nostru din pura sansa asa cum o fac particulele virtuale, si faptul ca exista un fel de selectie naturala a universurilor...ca noi ne aflam in universul perfect tocmai pentru ca in altele erau alte legi care nu ar fi permis dezvoltare vietii si deci nimeni nu ar fi fost constient ca sa poata analiza situatia asa cum o facem noi si sa ne punem intrebari.

Este o chestiune de optiune persoanala pana la urma existenta lui sau nu, nu una de argumentare.Fiecare se drogheaza in felul lui, parerea mea e ca e un concept pentru cei mai putin cerebrali si mai mult ptr. emotionalo-speriati.

Existenta lui Dumnezeu nu trebue argumentata.

Marea majoritate a oamenilor de stiinta recunosc existenta lui Dumnezeu fara a aduce argumente.

Nu credeti ca existenta unor minti luminate, gen Einstein, se datoresc inspiratiei divine?

Imi amintesc vorbele lui Petre Tutea cu privire la cunoastere.

"Daca nu cunosti revelet- prin gratie divina- sau inspirat, nu cunosti nimic. De pilda poveste cu marul lui Newton care a cazut iar Newton a ramas intr-o meditatie profunda care l-a condus la descoperirea atractiei universale. Si eu spun: daca Newton gandea pana la Judecata de Apoi, nu descpperea nimic! dar el a fost mult mai intelept. Cand a fost intrebat cum a descoperit gravitatia, a zis: Am fost inspirat."

Intrebarea "Care credeti ca este cel mai tare argument pentru existenta lui Dumnezeu? este aproape identica cu argumentul adus de Musolini ca Dumnezeu nu exista.

Acesta a afirmat ca Dumnezeu nu exista, iar daca acesta exista ii da un minut sa-l traznesca. Apoi a asteptat un minut si cum nu a fost traznit a demonstrat ca Dumnezeu nu exista.

Stupid! La fel ca intrebarea.

Edit Scientia: La următoarea remarcă jignitoare veţi pierde dreptul de a scrie comentarii pe acest site.

www.scrisoarealuineacsu.ro/ro/origine.htm

 

2 savanti se ciorovaiau exact pe tema asta... Si au hotarat sa intrebe un copil: - Mai, copile, uite aici, primesti un mar, daca ne spui unde este Dumnezeu... Nene, iti dau eu 2 mere, daca imi arati unde nu este Dumnezeu...

 

Trebe sa intelegem ca noi, niste fiinte limitate (din mai toate punctele de vedere), incercam sa percepem infinitul... Percepem doar 3 dimensiuni, dar putem face calcule abstracte in n-dimensiuni... Cat timp suntem tineri si in putere, avem senzatia ca detinem controlul vietii noastre si nu mai avem nevoie de facatorul nostru... Dar, inchipuiti-va ca sunteti in avion si se aude un usor parait dinspre una din turbine... Vedeti voi, facatorul nostru a creat pomul ca sa transforme balegarul in fructe bine mirositoare, noi consumam aceste fructe, producem balegarul si mai suntem si mandri pe deasupra... Nu ai cum sa-L "percepi" pe Dumnezeu, daca nu te "misti si gandesti" la fel ca El... Trebe doar sa privim in jur cu mai multa atentie... Si atunci o sa realizam ca viata trebe sa aduca mai multa viata si atat... Priviti firul de iarba iesit din asfalt... Priviti cu atentie un pom roditor si veti avea parte de cea mai completa lectie de management... Veti realiza ca managerul nu este in lumina si caldura (nu-l cautati acolo), ci in mizerie si balegar...

Mult succes tuturor...

Cu stima,

Ilie Neacsu...

Deocamdata, singurele argumente pentru existenta lui Dumnezeu, foarte putin convingatoare, ar fi evenimentele confirmate de istorie. Biblia si istoria coincid in proprtie de 30%. In rest, Dumnezeu este, pana la proba contrarie, imaginatia sensibila a oamenilor.

Nu poti folosi o singura intrebare sau sa ceri un singur raspuns (argument) atunci cand vorbesti de Dumnezeu. Problema (daca ii putem spune asa) este foarte complexa. Insa asi incerca un raspuns. Tot ceea ce a comunicat Dumnezeu prin intermediul prorocilor s-a adeverit (cel putin in privinta evreilor este dea dreptul uluitor) si de asemenea tot ceea ce a spus Isus s-a adeverit intrutotul. E prea mare coincidenta ca sa crezi ca totul a fost doar o mare nimereala. Totul e sa iti eliberazi mintea de toate ideile preconcepute ( si cele legate de Biblie si cele legate de teoriile evolutioniste) si sa citesi Biblia cu rabdare(chiar ai nevoie) si o sa ramai surprins(a) de cele scrise in ea. Cel putin asta e parea mea si nu am ajuns la ea foarte usor.

Cel mai bun argument pentru existenta lui Dumnezeu?

Este simplu: Dumnezeu nu exista!

Singurul motiv pentru care omenirea l-a creat pe Dumnezeu sau orice alta forta superioara este nevoia de protectie.

Ganditi-va la oamenii pesterilor, de acum mii de ani, a caror principala preocupatie era sa gaseasca de mancare si un adapost. In timp, oamenii au ajuns la stadiul in care acesti doi factori nu au mai fost o problema (deci au urcat o treapta in evolutie) si au inceput sa caute siguranta mentala, adica la un nivel mai ridicat fata de siguranta fizica.

Asa a aparut D-zeu. Problema este ca institutia numita biserica, sau la modul general, religia (religiile), ne-a insuflat si ne-a fixat pe ideea de D-zeu pentru mult prea mult timp. Renuntarea la conceptia ca D-zeu exista face parte din evolutia fireasca a speciei umane.

Cand vom ajunge sa constientizam ca noi am aparut pe pamant multumita unor conditii propice (care probabil exista si pe alte planete) si ca suntem rezultatul unei indelungi evolutii si nimic mai mult, atunci vom putea trece urmatoarea treapta in evolutie.

Dar suntem speriati, suntem incetiniti de frica. Ni se pare de neconceput ca dupa ce murim sa nu ajungem intr-un loc numit Rai sau Iad sau cum vreti sa-i spuneti. Suntem prea egoisiti sa spunem ca am trait doar ca sa ajutam si sa perpetuam specia umana. Vrem viata de dupa moarte. Vrem sa avem pe cine da vina in cazul unui eveniment nefericit sau vrem sa avem cui sa multumim in caz contrar.

Suntem prea slabi sa ne luam viata in propriile maini si vrem o "forta superioara" care sa ne ghideze.

Cand vom renunta la conceptia despre D-zeu, vom putea spune ca suntem mai evoluati ca specie.

Raspunsul si argumentul cel mai clar, este lumea in care traim.Cand spun asta, fac referinta atat la lumea vazuta cat si la cea nevazuta, la universul nostru in care traim, cat si la ceea ce este dincolo de el si asa mai departe...Lucrurile sunt MULT mai profunde, chia daca pt o mare parte de amatori care cica "rationeaza", totul se reduce la cateva idei simple si STUPIDE despre lumea asta.Asadar, imi rezerv dreptul de "a ma lua in clanta" cu oricine crede ca stie prea multe despre asta si de a raspunde la ORICE intrebare care ii nelamureste pe...saracii astia...goli la interior, pe THEPROJECT_29@YAHOO.COM.

Promit sa port o discutie plina de argumente stiintifice si la obiect.

Mda...mai MARSHALL, vad ca esti debusolat rau de tot in discutia asta...nu te mai lega de rai...iad...sau porcarii d-astea mai prietene...adica de chestii d-astea banale (mituri populare), in speranta ca sti u raspunsul  la intrebarea asta...vorbeste si u despre COMPLEXITATEA LUMII in care existam...despre chestii pe care noi ca si fiinte inteligente, abia reusim sa le intelegem si sa vedem doar la un pas in fata noastra...u chiar NU GANDESTI deloc ? intreb si yo...nah....de curiozitate....ca daca u ca fiinta rationala nu intelegi MULTE din lumea asta...nu crezi ca e nevoie tot de o forma CEL PUTIN ...rationala sa spun asa, pentru a "organiza" toate astea ? si cand spun toate astea prietene, vb despre o lume COMPLEXA, pe care u mai prietene, se pare ca nu o s-o cunosti asa cum e ea prea curand...

ILIE.NEACSU  ai tot respectul meu prietene ! :) theproject_29@yahoo.com

cjbcproject, modul tău de adresare faţă de ceilalţi participanţi la discuţie este inacceptabil, încălcând regulile de folosire a site-ului Scientia.ro.

1. Jigneşti vizitatorii acestui site, cu expresii gen: "vad ca esti debusolat rau de tot in discutia asta...", "u chiar NU GANDESTI deloc?" ori alte formulări de acest gen.

2. Nu foloseşti limba română în mod corect.

Este primul şi ultimul avertisment. La următoarea abatere vei pierde dreptul de a mai scrie pe acest site.

Daca presupunem ca exista Dumnezeu, insasi Dumnezeu este o creatie .

Asa fiind, "cum a ajuns insasi Dumnezeu sa existe?"

Daca raspunsul este unul "clasic" si puieril gen "exista din totdeauna","este etern", atunci putem adapta acest "principiu" universului (si fiintei umane) cum ca exista din totdeauna fara a mai fi necesar sa presupunem existenta unei fiinte superioare careia sa'i fie atribuit acest caracter.

 

Daca presupunem ca Dumnezeu este creat de un alt Dumnezeu iar acesta la randul sau de un altul....am intra intr'un tipar recurent gen...

Prin urmare ,consider ca acest concept de fiinta superioara ,creatoare a intregii lumi este un concept puieril si vechi (a trecut "perioada" acestor tipuri de concepte/idei)

 

 

 

 

Prorocii si implinirea prorociilor atestate nu doar de biblie ci si de cronicile popoarelor care au fost in contact cu Israel.

Raspunsul la aceasta intrebare nu ar trebui dat emotional sau bazat pe credinte proprii, ci pe dovezi si argumente !

Din raspunsurile de mai sus, am extras ideea ca singura dovada sunt textele scrise.. de credinciosi ! Imaginati-va ca sunteti la tribunal si incercati sa convingeti un judecator extraterestru- ce relevanta vor avea niste texte istorice scrise de adepti acum mii de ani ?

Realitatea este ca nu exista nicio dovada obiectiva, numai credinte - caci de aceea se si numesc asa. Daca lucrurile ar sta altfel, n-ar mai exista atei, budisti, brahmanisti, sintoisti, etc, etc.

Daca nu puteti convinge nici oamenii, d-apoi un judecator impartial ...

Cat despre asa zisele dovezi circumstantiale privind perfectiunea Universului si The Grand Design - ele nu sunt decat niste urmari naturale ale proprietatilor acestui Univers. Aveti in vedere si ca "perfectiunea" de care ne minunam nu este chiar asa de mare, Universul este un loc violent si haotic, doar bucatica de roca pe care orbitam este putin mai ferita, dar poate fi distrusa pana si de o piatra mai mare..

Nu exista!!! Este o nascocire care s-a nascut dintr-o nevoie. Noi oamenii suntem niste finte prea slabe sa acceptam ca dupa moarte s-a terminat cu noi. Ar fi multe de spus dar imi pun in cap toti credinciosii fanatici

Voi vreti sa-l definiti pe Dumnezeu dupa legiile fizicii, cautati argumente a existentei lui dupa aceste legi, vreti sa-i gasiti formula....... imposibil deoarece lumea noastra materiala nu poate defini o alta lume paralela care are legi total diferite insa aceasta lume in paralel cu noi ne poate defini intrand in sistemul nostru, ca de exemplu Hristos care dupa legiile lumii lui deforma orice fenomen fizìc in lumea noastra (minunile)..... Sau Daniel care in contact cu lumea spirituala a prezis Istoria: caderea imperiului Babilonian, imperiului Medo-Persan, a celui Grec plus minuni amintite chiar si in cronicile acestor popoare ca groapa cu lei, minune dupa care Dariu imparatul a dat porunca sa se scrie in cronici evenimentul. Exemplele pot continua in mare parte sustinute de cronici. Ow..... in cronicile imperiului Roman il gasim pe Hristos parte divina deosebita pentru normalitatea lucrurilor fizice ca vindecarile spontane si intelepciune. Daca Musolini a cerut un semn, n-a facut altceva decat sa incalce principile (legile) divine, prin ironia prin care a cerut argumente. Acelasi principiu il incalca toti care cer argumente desi au destule privind istoria. Hristos a zis: "Ferice de cel ce nu a vazut toate acestea si va crede" Argument mai puternic decat transpunerea spiritualului in fizic nu pot sa va dau fiindca e ìmposibil si de ajuns as zice.

Bravo Yusuf! Bravo tata! Te admir! Mai scapi tu cate o litera, dar nu-i bai! 1. Argumentul istoric deduce existenta lui Dumnezeu din universalitatea ideii de Dumnezeu. Plutarh spunea: "veti vedea poate cetati fara intarituri, fara legi, care nu cunosc scrierea si intrebuintarea banilor dar popor fara Dumnezeu n-a vazut inca nimeni." Cicero: "nu e nici un popor atat de inapoiat si de salbatic ca sa nu creada intr-un Dumnezeu". 2. Argumentul cosmologic se bazeaza pe principiul cauzalitatii. Adica orice efect are o cauza, deci si lumea, in totalitatea ei trebuie sa aiba o cauza. Aristotel:"Dumnezeu care nu poate fi vazut de nimeni se vadeste in lucrurile Sale." Voltaire:"universul ma incurca si nu pot gandi macar, ca poate exista ceasul fara un ceasornicar." Acest argument isi trage concluziile si din constatarea miscarii. Tot ce se misca in lume nu se misca de la sine si prin sine, ci prin altul. Miscarea se transmite de la unul la altul, iar ratiunea noastra pretinde un miscator prim, nemiscat de altceva. Tot acest argument: din legea deprecierii energiei. Legea conservarii energiei afirma: cantitatea de energie din univers ramane neschimbata(nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma) iar legea deprecierii energiei, fara sa contrazica pe cea a conservarii, arata ca in orice transformare de energie ramane o parte care este pierduta pentru transformarile ulterioare. In timp energia nu va mai fi capabila de actiune. Daca energia din univers va avea un sfarsit, ea trebuie sa fi avut si un inceput. Atunci ramane intrebarea: de unde provine energia? De la sine n-o putea avea caci de la sine natura nu poate castiga sau pierde. Deci, izvorul energiei nu poate fi decat un principiu din afara de lume, supranatural, care este atat cauza cat si tinta creatiei. 3. Argumentul teleologic postuleaza existenta lui Dumnezeu pe temeiul legii finalitatii: in natura nimic nu se produce la intamplare si fara un anumit scop. Aceasta presupune o fiinta inteligenta si atotputernica care a organizat astfel lumea, incat in totalitatea ei dar si in partile componente sa-si poata indeplini rolul. 4. Argumentul moral are la baza viata morala alaturi de cea biologica, in sensul ca dintotdeauna oamenii au stiut ca binele trebuie facut iar raul evitat. 5. Argumentul ontologic sustine posibilitatea cunoasterii, intemeiate pe experienta subiectiva, in afara de orice experienta obiectiva. Toti oamenii se nasc cu ideea clara si distincta de Dumnezeu. Concluzionand, argumentele rationale nu sunt atat de puternice incat sa genereze credinta in sufletele celor care nu cred, dar pot sa o stimuleze acolo unde ea este adormita, slabita, pentru ca ele arata ca dpdv rational existenta lui Dumnezeu nu este un nonsens. Argumente mai sunt inca vreo 700, ai de unde sa alegi. Dar daca crezi in existenta sufletului, nu ai cum sa nu crezi in existenta lui Dumnezeu. Cand vorbim de existenta lui Dumnezeu, nu vorbim despre ecuatii si formule matematice. Trebuie sa gandim cu simturile, trairile, cu sufletul, nu cu ratiunea. Daca nu crezi in existenta lui Dumnezeu de la bun inceput, iar argumentele rationale pe care le vei descoperi de-a lungul vietii ti se vor parea in continuare insuficiente, atunci, nici macar o minune nu te poate face sa incepi sa crezi. Vei motiva ca acea minune este o pura coincidenta si vei gasi raspunsuri la orice, numai sa nu afirmi existenta lui Dumnezeu.

Bine, uite, s-o luam altfel... Cel mai tare argument? Chiar numele tau! E particula care sta la baza materiei, nu? O sa spui ca e infima, ca electronii dau de fapt masa atomului. Dar daca n-ar fi nucleul, electronii in jurul cui ar mai orbita? Cate particule de acest gen are un nucleu? Daca nu ma insel sunt trei. Totul a fost gandit pana la cel mai mic detaliu. Tot ce e materie poarta amprenta divina. Dumnezeu e unul singur, dar in trei ipostasuri. Apoi. Spatiul. E unul singur. Dar definit de trei caracteristici, vectori, cum s-or numi. Inaltime, lungime, latime. Timpul. Trecut, prezent si viitor. Stari de agregare a materiei la propriu. Solida, lichida si gazoasa. Nu ma lua cu plasma, ca tot gazoasa e si-aia. Si mai sunt exemple. Dar cel mai important e asta cu cea mai mica particula a unui nucleu. Si, fii atent, nu te pun sa citesti Biblia, dar cauta o carte de dogmatica si te vei lamuri. E cel mai simplu.

Cel mai tare argument despre existența lui Dumnezeu este Dumnezeu însuși.

Desigur, există argumente despre existența mea în chiar existența acestui răspuns, în faptul că părinții și prietenii mei jură cu mîna pe inimă că exist; primii, fiindcă ei mi-au dat viață, secunzii, pentru s-au întîlnit de cîteva ori cu mine față la față...Prietenii prietenilor mei, cunoștințele cunoștințelor mele au auzit vorbindu-se despre mine și dacă au încredere în sănătatea a ceea ce li s-a comunicat despre mine, spun la rândul lor, dar bazîndu-se pe vorbe doar, că eu exist. Insă cu adevărat, în cele din urmă, eu sînt cel mai tare argument despre propria mea existență.

De cele mai multe ori, în această privință și în altele, uităm că opiniile noastre se sprijină pe o cunoaștere indirectă. Sfinții părinți, călugării...ne-au confirmat existența lui Dumnezeu, iar savanții universali ne-au confirmat existență găurilor negre; bazându-ne pe autoritatea pe care le-o conferim, am găsit și noi, colo, argumente despre existența lui Dumnezeu ori a găurilor numite.De fapt, nu L-am întîlnit niciodată și n-am trecut prin ele niciodată, zicînd și noi ceea ce ni s-a transmis, ceea ce am putut și vrut să preluăm, ceea ce ni s-a părut cel mai logic și de bun simț pentru noi să zicem. Sigur, argumentele pe care le aducem au gradul lor de valoare: unul pozitiv, datorită încrederii pe care-o acordăm sfinților & științificilor...unul negativ, datorită lipsei unei cunoașteri directe, experimentării lui Dumnezeu și a găurilor negre.

Dacă mă întîlnesc cu El față la față, în aceeași cameră, de exemplu, El nu-mi poate nega existența și nici eu pe-a Lui. Dacă și-mi vorbește și-i vorbesc, dacă facem schimburi de vederi la nivel înalt, ba chiar și de daruri, El va fi foarte îndreptățit să spună că eu exist, iar eu voi fi îndreptățit să-i afirm existența.

Așa cum mi s-ar părea aiurea să întreb părinții, prietenii dacă eu exist, eu știind că exist indiferent de argumentele pro și contra, la fel lui Dumnezeu i s-ar părea umoristic să caute confirmarea de sine în privirea mea, în cuvintele mele; El știe că este pur și simplu, n-are nevoie să-și spună „Eu sînt” și nu are nevoie de argumente pro și contra.

Îmi pare o întreprindere inutilă să căutăm cel mai tare argument, fie că se tratează de o dovadă-argument care să mă convingă pe mine la modul complet și definitiv, fie că se tratează de un argument total, care să convingă indiscutabil toate popoarele. În cazul meu, nu e vorba de argumentul cel mai tare, ci de acel care este necesar și suficient. Dacă mișcările unduioase ale unui vermișor sînt ceea ce am eu nevoie pentru probarea existenței lui Dumnezeu, atunci această dovadă a fost cea necesară. Dacă chiar și atunci cînd ar pieri întreg universul, nu mi se zdruncină credința mea în Dumnezeu, atunci viermișorul cu mișcările sale infime, constituie o dovadă suficientă. În cazul celorlați oameni, să zicem că moartea ar fi argumentul cel mai puternic, dar asta nu-i garantat, fiindcă, în mod real, nu știm ce argument poate fi destul de puternic pentru ei, ce-i necesar, ce-i suficient...Oricum, argumentul nostru nu trebuie să-i ucidă, fiindcă, e clar asta, nu pot fi convinși de ceva decît cei care traiesc cu convingerea pe care le-am insuflat-o.

Cel mai puternic argument pentru a demonstra existenţa lui Dumnezeu este lipsa de informaţie complet structurată. Sună cam eteric, ştiu.

Oamenii, de când se nasc, au nevoie de răspunsuri. Suntem singura specie care nu numai că este inteligentă, dar are şi un apetit fenomenal pentru cunoaştere. Copiii homo sapiens doresc să înveţe, puii celorlalte primate nu vor asta. Ţineţi minte perioada "de ce"-urilor? Celelalte animale nu au acestă perioadă. Curiozitatea lor, neastisfăcută de informaţie, se dizolvă. A noastră este alimentată şi perfecţionată prin comunicare. Noi transmitem mai departe cunoştinţele noastre.

Acestă nevoie se cuantifică în răspunsuri, iar unde acestea lipsesc, sunt inventate. Ideal este să ai un răspuns complet, care să dea siguranţă şi sens. Dumnezeu este unul din răspunsuri. La fel ca şi celelalte entităţi religioase. Iar când acesta nu mai corespunde este eliminat, modificat sau, în cel mai bun caz, înviat.

Dumnezeu există pentru că unii au nevoie de un răspuns perfect. Şi este mai eficient să preiei un răspuns, decât să nu ai nici unul. Fie el şi "inventat".

Normal 0 21

Înainte ca unii dintre voi să fie aşa de siguri că nu există Dumnezeu, ar trebui să definească ei cu precizie „ce este conştiinţa”. Dacă nu pot da un răspuns, atunci să-şi pondereze ei părerile cu privire la inexistenţa divinităţii. Nu observaţi că ne-am trezit din somnul nefiiţei într-o lume paradoxală? Existăm la confluenţa a două extreme: infinitul interior, care se coboară în adâncul materiei şi un infinit exterior, care ne cuprinde irevocabil. Esenţa materiei, şi deci temelia ei, se coboară în profunzimi inabordabile, fiind în afara perceptibilului. Atunci ce este lumea, dacă esenţa ei se abstrage din lucruri şi este o himeră?

Mai mult decât atât, lumea este construită raţional, după legi precise şi totul este alcătuit holografic, unitar şi inteligent. Chiar credeţi că haosul poate genera singur ordinea, fără intervenţia unui „ceva” care să o ajute să domine haosul? Haosul se păstrează în sine, fără efort suplimentar, în timp ce ordinea necesită un consum de energie pentru a persista în timp. De ce a ales universul ordinea când haosul pare a fi o stare mai naturală?

Lumea şi lucrurile ei sunt ca nişte aisberguri cărora le percepem doar o fracţiune infinitezimală, în timp ce restul se cufundă în oceanul profund al spaţiului, până la homeomerii de nepătruns. Brâncuşi a redat cel mai bine acest aspect al lumii în a sa „Coloană fără sfârşit”. Privitorului i se relevă o serie de elemente (nivele existenţiale, cum ar fi: metacosmul, macrocosmul, microcosmul, ortocosmul, etc.) în timp ce nimeni nu ştie pe ce se sprijină elementul ei cel mai de jos şi nici unde priveşte elementul ei cel mai de sus.

Dacă temelia (esenţa) lumii este o himeră, atunci şi lumea în sine poate fi o Mare Iluzie creată de Dumnezeu în mintea noastră. Nu este o afirmaţie prea uşor de acceptat, fără a te iniţia în aceste taine, dar cum se pot explica fenomene ca telepatia, sincronicitatea, telechinezia, clarviziunea, vindecările miraculoase, levitaţia, magia, bilocaţia sau teleportarea, dacă totul nu ar fi decât un vis al conştiinţei? Înţelepţii Zen spun clar că „cine controlează spiritul, poate controla şi lucrurile şi fenomenele”. Deci prin stările modificate de conştiinţă se poate modifica local ceva din universul înconjurător, ca şi când acest univers ar fi o proiecţie a minţii noastre. De aceea se spune că o conştiinţă este o scânteie din Dumnezeu. Iisus a demonstrat cu prisosinţă aceste aspecte, care, pentru omul neiniţiat, apar drept adevărate minuni.

Ceea ce a spus Iisus se va întâmpla cu necesitate. Eu deţin o cale teoretică prin care se poate demonstra că sistemul solar este făcut de „cineva”, aşa cum afirmă biblia dintotdeauna. Se spune că „lucrarea soarelui”, cum o numeau anticii, a fost chiar pecetluită, adică i s-a încifrat anumite numere (constante fundamentale ale naturii) în măsurile sale, ca dovadă a existenţei unui Arhitect, care l-a proiectat inteligent. Aceste SEMNE (peceţi) sunt puse asupra tuturor planetelor, în măsurile lor fizice şi chiar în parametri lor dinamici. Iisus a vorbit despre ele arătând că puţin timp înainte de a doua Sa venire „Vor fi SEMNE în soare în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre popoare…” [Luca 21;25].

Deci acest timp s-a apropiat, iar strâmtorarea este marea criză care a cuprins lumea oamenilor, ridicată pe puterea efemeră a banilor. Semnele de care a vorbit Iisus alcătuiesc un fel de semnătură a Creatorului pusă asupra operei sale. Şi ştiţi ce este mai straniu? Toate aceste SEMNE (peceţi divine) sunt încifrate în Marea Piramidă, care poate fi un fel de ştampilă a creatorului… sau creatorilor, vor spune unii dintre voi, gândind la fiinţe extrapământene capabile să manipuleze asemenea energii. Dar când aceste SEMNE sunt puse şi asupra Soarelui totul devine clar. Eu refuz să cred că nişte fiinţe alcătuite din carne şi oase, ca noi oamenii, sau ca extraterestrii, pot fabrica o stea. Cine poate alcătui o stea, cum este Soarele şi mai încifrează şi informaţie în măsurile sale dându.i măsurile dorite, acela nu mai poate semăna fizic cu noi oamenii. Şi orice ar fi acea inteligenţă cu puteri demiurgice, pentru noi tot Dumnezeu rămâne.

Şi ştiţi ce este mai uimitor? Faptul că oamenii profund spirituali chiar sunt în legătură cu inteligenţa cosmică. Altfel, cum putem interpreta afirmaţia sfântului părinte Arsenie Boca, cel care a spus că „într-un interval de timp scurt, atenţia lumii se va concentra asupra ţării noastre, datorită schimbărilor extraordinare care vor avea loc şi a SEMNELOR specifice care vor depăşi cu mult puterea limitată de înţelegere a cunoaşterii materialiste” (citat din „Viitor cu cap de mort de Radu Cinamar). Deci părintele Arsenie precizează expres că aceste SEMNE, de care a vorbit Iisus, vor fi dezvăluite din ţara noastră.

Vedeţi voi câtă exactitate este pusă în lume şi în desfăşurarea evenimentelor? Totul se desfăşoară imperturbabil, ca programul unui imens calculator. Cine spune că nu există Dumnezeu, cu siguranţă nu a aprofundat subiectul existenţei şi nu a luat în calcul o posibilă împăcare a ştiinţei cu religia. Dar nu-i nimic, Iisus pentru necredincioşi a venit în lume şi va reveni la scurt timp, după ce lumea va lua cunoştinţă de SEMNELE puse în astre, aşa cum a prevăzut în urmă cu 2000 de ani. Şi mulţi se vor întoarce la credinţă, dacă vor înţelege şi vor avea bunăvoinţă în acest sens. Pentru că totul este logic şi armonios în lume şi nu ai cum să nu vezi că în spatele ei există un tainic creator, care îşi va face simţită prezenţa mai pregnant în anii ce vor veni.