Scientia.ro - stiri stiinta si tehnologie

Biologu

Intrebare rezolvata

Are organismul uman nevoie de sare ori sarea este folosita doar pentru gustul pe care-l da mancarii?

Cel mai bun raspuns - Ales de administrator

• 
  acadea

  Sarea este un mineral cunoscut sub denumirea tehnică de clorură de sodiu.
  
  Sarea este un element indispensabil vietii.
  
  Adevarul teoretic si practic al nevoii de sare este legat nemijlocit de capacitatea organica de a stimula gustul pentru consumul de alimente – sarat, dulce, acru, amar – reprezinta perceptii si senzatii pentru a incadra in grade de comparatie deliciul bunatatii poftei de mancare.
  
  
  Schimbul de substante al organismului sanatos este mobilizat prin reactii fizico-chimice. Schimbul si transferul de informatie neuronala este posibil pe baza diferentei de potential electric prin intermediul ionilor de Na, K, Cl, Ca, Mg. Mediul intern al organismului reprezinta mediul lichidian in care se desfasoara procesele fizico-chimice si biologice celulare caracteristice materiei vii.
  
  Constituentul indispensabil vietii, apa, este solventul universal al substantelor organice si anorganice, care se afla intr-o continua miscare, intre diferitele compartimente ale mediului intern. Aceasta deplasare presupune depasirea unor bariere de permeabilitate, reprezentate de membranele celulare ale diferitelor compartimente. Miscarea apei prin aceste bariere este guvernata de legile hidrodinamicii: presiune hidrostatica, osmotica si coloid-osmotica.
  
  Sensul deplasarii apei intre compartimente este determinat de continutul acesteia in electroliti si substante macromoleculare. Valoarea presiunii osmotice este conditionata de concentratia substantelor difuzabile: Na, K, Cl, glucoza, uree.
  
  In conditii normale, presiunea osmotica este determinata in proportie de 93% de concentratia Na-ului. Presiunea osmotica este acea forta pe unitatea de suprafata care se opune difuzarii apei dinspre compartimentul cu concentratie mica spre cel cu concentratie mai mare.
  
  Modificarile continutului de Na in organism sunt urmate de modificari ale volumului lichidului extracelular, adica a cantitatii de apa din spatiul exterior celulei, ca urmare un continut total scazut de Na determina un volum de lichid extracelular scazut iar organismul prin receptorii de presiune localizati in atrii si venele toracice comanda conservarea Na–ului la nivel renal.
  
  Rezultatul va fi scaderea eliminarii renale de Na cu cresterea volumului de lichid si concentarea urinii cu scaderea concomitenta a volumului acesteia.
  
  Invers, o concentratie prea mare de Na in organism determina o crestere volemica, hiperhidratare celulara cu acumulare de apa in tesuturi (edeme - de la localizate la nivelul membrelor, fetei pana la generalizate); prin cresterea volumului sangelui creste si presiunea sangelui in artere ceea ce va determina cresteri ale valorilor tensionale iar cresterea volumului sangelui in vene poate duce la insuficienta cardiaca prin depasirea capacitatii inimii si plamanilor de a face fata situatiei.
  
  Prin urmare vom avea edeme, hipertensiune arteriala, congestie pulmonara, risc de accident vascular prin cresterea presiunii intracraniene.
  
  In aceasta situatie organismul prin mecanismele sale fiziologice incearca sa se descurce: el percepe hiperhidratarea prin receptorii de presiune si comanda cresterea eliminarii renale de Na (natriureza) astfel incat volumul de lichid sa revina la normal.
  
  Continutul de Na din organism este reglat prin echilibrul alimentar si eliminarea renala controlata de creier prin axa renina-angiotensina-aldosteron. De ce aceasta discutie despre importanta Na-iului in organism? Pentru ca aportul alimentar este realizat prin consumul de sare, acest aliment banal cu actiuni fiziopatologice importante asupra organismului. Necesarul zilnic de Na variaza intre 1-3 g asigurata prin sare (clorura de sodiu).
  
  Daca exista un aport scazut de sare, deci o concentratie scazuta de Na asociata cu pierderi anormale de Na la nivel renal (de ex. Insuficienta Suprarenala sau doze prea mari de diuretice) +/- pierderi extrarenale la nivelul pielii (transpiratii excesive prin expunerea la temperaturi crescute cum avem in zilele lui cuptor sau in starile febrile), sau pierderi la nivelul tractului gastrointestinal (varsaturi, diaree) duc la deshidratare.
  
  Excesul de sare asociat cu suferinta renala primara sau secundara altor afectiuni organice determina cresterea riscului cardio-vascular, accidentelor vasculare, edemului pulmonar etc.
  
  

  Bibliografie suplimentara:

  http://www.diperia.ro/2008/04/01/rolul-sarii-in-alimentatie/

  
  

  • 2010-09-21 12:35
  • 0
  • 0
  •