Capacitatea omului de a fi raţional, într-o lume pe care o înţelege puţin, în genere, este redusă. Întotdeauna a fost aşa, iar ziua de astăzi nu se diferenţiază prea mult de vremurile de mult apuse. Deşi ultima sută de ani a însemnat o revoluţie extraordinară în domeniul ştiinţei şi tehnologiei, cea mai mare parte a rasei umane este afundată în credinţe obscure, aberante, nedemonstrate, fără niciun suport în realitate.



Probabil cei mai raţionali dintre cei care citiţi aceste rânduri vă uitaţi uimiţi la armata de astrologi ce se perindă pe la TV, care "interpretează" poziţia planetelor şi "văd" în viitor. Aceştia au însă predecesori iluştri. Au fost vremuri când chiar înţelepţii zilei practicau astrologia în modul cel mai riguros cu putință, cu rezultate, desigur, pe măsură. Cât de riguros? Atât de riguros încât astăzi (pentru o minte cât de cât clară) pare caricatural... Vă lămuresc imediat.

 

 

Moartea neagră

În 1348, în contextul manifestării pandemiei de ciumă denumită Moartea Neagră (cauzată, cel mai probabil, de bacteria Yersinia pestis), regele Filip al VI-lea al Franţei a apelat la profesorii doctori ai Universității din Paris. Aceştia au stabilit că, în fapt, conjuncţia lui Saturn şi Jupiter aduce cu sine moartea oamenilor. Cele două planete, împreună cu Marte, au mai decis înţelepţii francezi, au declanşat Moartea Neagră pe 20 martie 1345, ora 13.00. Nu te joci cu astrologia! Pe cale ştiinţifică, desigur, ar fi fost imposibil, şi atunci ca şi astăzi, să stabileşti ora declanşării unei pandemii. Astrele nu ne lasă însă cu dubii şi neclarificaţi...


Când intervenim?

Astrologia, în epoca medievală târzie, se afla la loc de cinste în programa şcolilor medicale europene. Şi asta cu scop precis: stabilea când un tratament se poate aplica! De exemplu, migrena se trata cel mai bine pe 3 aprilie (omul trebuia să-şi planifice din timp migrenele, cam cum facem noi astăzi în privinţa concediilor de odihnă), pe când orbirea pe 11 aprilie (dacă orbeai pe 12 aprilie, aveai un an de aşteptat...).

În 1437, la Universitatea din Paris a apărut o problemă asupra căreia experţii nu cădeau de acord: care este momentul exact când trebuia prescris un laxativ.

Pentru că astrologii erau atât de importanţi, în cadrul şcolilor medicale au fost reglementate statute prin care li se cerea doctorilor să aibă asupra lor tot timpul cele mai recente diagrame şi horoscoape.


Cum judecăm?

Şi justiţia se baza pe astrologie în decizii (sperăm că procurorii români nu arestează pe baza unui plan scris în cer :)). De exemplu, atunci când, în 1424, un bărbat din Londra a dat în judecată trei chirurgi, nemulţumit de operaţia de la un deget, curtea a ţinut cont de contextul astral: rana iniţială apăruse pe 31 ianuarie, când Luna era chinuită de un semn sângeros, Vărsătorul. Deci, lucrurile au fost clarificate...

Doctorii acelor vremuri credeau în astrologie şi nenumărate alte aberaţii. Şi astăzi, exceptându-i pe cei cu mintea clară (adică posesori ai unei gândiri critice), lecturi solide şi aplecare către metoda ştiinţifică, sunt doctori care cred în bazaconii: în medicina alternativă, în pastile cu zahăr (mă refer la homeopatie), în nocivitatea intrinsecă a antibioticelor (pe care le văd ca întruchiparea răului pe pământ şi le resping ca posibil tratament, deşi, ironic, reprezintă probabil cea mai importantă descoperire a medicinei) şamd.

Ce-i de făcut? De citit Nietzsche, Așa grăit-a Zarathustra, şi aşteptat următoarea rasă, supraomul :) Pare că specia noastră este condamnată la a fi credulă, iraţională, subminându-şi constant, în bună parte, cu fiecare individ, evoluţia glorioasă din domeniul ştiinţific.

--

Fără prea mare legătură cu articolul, pe cei care doriţi să aveţi o legătură "energetică" cu un "paranormal" influent al zilei, Aliodor Manolea (care l-a consiliat şi pe fostul preşedinte ales al românilor, Traian Băsescu), vă invit să citiţi următorul paragraf, în care veţi aflat cum a reuşit Ştefan cel Mare să-i bată pe turci, folosind paranormalul.

"Ştefan şi curtea lui, cu vreo 200 de lefegii polonezi, stăteau pe un deal. Surle şi trâmbiţe peste tot. Sultanul dă ordin: să atace infanteria! Între Ştefan şi armata turcă apare un mic norişor. Infanteria începe să atace. Intră în nor. Şi au intrat. Şi au intrat. Trei regimente au intrat, dar nu ajungeau pe cealaltă parte! Sultanul ordonă spahiilor să atace şi ei. Şi au intrat în nor şi spahiii, dar nici ei nu mai ieşeau pe cealaltă parte!

Cronicarul povesteşte cum toată oastea românească era aşezată pe deal, în genunchi. Ştefan, ţinea sabia ridicată în sus, ca o cruce.

Ştefan a încercat să facă acelaşi lucru şi la Războieni. Erau aceleaşi condiţii prielnice ale terenului: pădure, dealuri. Ştefan i-a trimis acasă pe oameni şi a rămas singur cu cei 200 de oşteni apropiaţi  şi cu boierii curţii. Dar de data asta turcii găsiseră antidotul şi norul nu a mai funcţionat!".

Tot interviul poate fi citit aici.

Bibliografie: Leacuri stranii de Nathan Belofsky, Editura All, 2014

Scris de: Iosif A.
Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.