Un grup de cercetători japonezi a descoperit două gene care reglează fazele de somn REM (Rapid Eye Movement), cele în care, se crede, visăm. Descoperirea are la bază studii efectuate asupra şoarecilor de laborator, care însă, chiar şi atunci când nu aveau faze de somn REM, rămâneau la fel de activi şi plini de energie, ceea ce i-a mirat pe cercetători făcându-i să se întrebe care este de fapt rolul somnului REM.


De ce visăm? Este o întrebare la care încă nu s-a dat un răspuns definitiv. Coşmaruri sau vise frumoase din care parcă nu am dori să ne mai trezim ne însoţesc noapte de noapte. De multe ori însă nu ne amintim ce am visat, asta însă nu înseamnă că nu visăm. Ba mai mult, se crede că visăm de mai multe ori pe noapte, practic de fiecare dată când suntem în aşa-numita faza REM a somnului.

Fiecare persoană are pe parcursul unei nopţi de somn între 3 şi 5 perioade de somn REM. Ele apar la intervale de 1-2 ore şi variază ca durată. Un episod de somn REM poate dura între câteva minute şi o oră. Din durata totală a somnului aproximativ 20% reprezintă stadiul REM de somn. Somnul REM este caracterizat de prezenţa unor unde electromagnetice rapide şi de joasă tensiune - care pot fi detectate în urma unei encefalograme, dar şi de schimbări fiziologice precum: relaxarea muşchilor, bătăi neregulate ale inimii, ritm de respiraţie accelerat.

Somnul est deci un proces complicat, în care alternează diverse faze, de la un somn superficial la un somn profund. În special în faza de somn REM, cea profundă, se consideră că se consolidează memoria – creierul lucrează în această fază a somnului în mod intens, generând inclusiv visele. În faza REM ochii se mişcă în mod rapid, de unde şi numele acestui tip de somn, ca şi cum ar urmări ceea ce visăm.

Ce reglează însă alternanţa între faze de somn REM şi celelalte faze, de somn mai liniştit? Anumite studii de-a lungul anilor identificaseră un neurotransmiţător, acetilcolina, că având un rol important  în declanşarea fazelor de somn REM, fără însă să reuşească să stabilească cine este responsabil cu stabilirea nivelului acestui neurotransmiţător.

Cine reglează deci cantitatea acestui neurotransmiţător şi receptorii acestuia? La această întrebare a încercat să dea un răspuns un grup de cercetători japonezi de la Riken Center for Biosystems Dynamics Research şi de la Universitatea din Tokyo. Rezultatele studiului lor au fost publicate recent într-un articol în revista Cell Reports.

Cercetătorii japonezi au efectuat experimente asupra şoarecilor de laborator, cu ajutorul cărora au reuşit să identifice două gene, Chrm1 şi Chrm2, care ar fi responsabile cu instrucţiunile pentru producerea receptorilor neurotransmiţătorului acetilconila la nivelul creierului. Au constatat că dacă gena Chrm1 este absentă se observă o reducere a cantităţii de somn REM. Dacă Chrm2 este cea absentă se reduce cantitatea de somn care nu este REM, însă şi somnul REM suferă, întrucât este mai fragmentat. Când ambele gene, Chrm1 şi Chrm2 sunt absente, faza REM a somnului dispare complet, ceea ce i-a convins pe cercetători cât de importante sunt aceste gene în reglarea somnului REM.

Cercetătorii au observat că şoarecii rămâneau însă activi şi plini de energie chiar şi atunci când fazele de somn REM lipseau. Acest rezultat i-a mirat pe cercetători, întrucât se crede că faza REM este fundamentală, întrucât ajută la consolidarea memoriei, având un rol fundamental şi în alte aspecte biologice ale organismului. Cum este deci posibil ca şoarecii să nu aibă probleme în lipsa somnului REM? Ce se întâmplă în cazul nostru, al oamenilor? Sunt aceleaşi gene responsabile de vise şi de somnul REM? Care este rolul acestei faze a somnului  - cea în care visam?

Cercetătorii  japonezi, dar şi alţi cercetători din lumea întreagă, vor efectua noi studii prin care să se apropie de răspunsul la întrebarea legată de rolul viselor în viaţa noastră.

Credit imagine: www.deviantart.com/mechtaniya