Cât suntem de empatici? Şi ce anume determină empatia la o persoană? Cel mai amplu studiu realizat vreodată pe acest subiect arată cum codul genetic joacă un rol şi că femeile sunt mai empatice decât bărbaţii.

Empatia este capacitatea pe care fiecare dintre noi o are, mai mult sau mai puţin dezvoltată, de a recunoaşte gândurile, intenţiile, şi sentimentele celorlalţi şi de a răspunde stărilor de spirit ale celor care ne înconjoară cu emoţii şi comportament adecvat. De fapt, tocmai în funcţie de comportamentul aşteptat, există două forme de empatie: una numită empatie cognitivă, iar cealaltă empatie afectivă.

De aproximativ 15 ani au fost puse la punct teste care măsoară nivelul de empatie. De exemplu, Empathy Quotient – un test creat la Cambridge, în cadrul căruia celor examinaţi li se prezintă un chestionar cu mai multe întrebări ce, în urma analizei, oferă în final rezultatul empatiei unei persoane.

Ei bine, dacă nu sunteţi o persoană deosebit de empatică, puteţi de aici înainte să vă consolaţi – cel puţin parţial – cu rezultatul unui nou studiu, care arată cum că vina este, cel puţin parţial, a ADN-ului, deci a genelor.

Testul  Empathy Quotient a fost recent aplicat unui număr de 46.000 de persoane de către un grup de oameni de ştiinţă care proveneau de la universitatea din Cambrige, de la Diderot şi institutul Pasteur din Paris, de la universitatea din Aahrus şi de la societatea californiană 23andMe, în paralel cu un test genetic ce a folosit saliva participanţilor.

Rezultatele studiului au fost publicate recent în revista Transnational Psychiatry şi arată că empatia nu este doar rezultatul educaţiei pe care o primim sau al experienţei, ci şi al ADN-ului.

Se pare că circa 10% este rolul jucat de genele noastre în empatia pe care o manifestam faţă de ceilalţi. Cercetătorii nu au putut determina exact care gene sunt cele responsabile cu empatia, însă studiile continuă.

Testul realizat a confirmat ceea ce se ştia deja, şi anume că femeile deţin mai bune calităţi empatice decât bărbaţii – însă aceasta empatie crescută nu este rezultatul ADN-ului feminin, ci mai degrabă al unor factori care au de-a face cu educaţia sau chiar cu factori hormonali care şi-au pus amprenta încă dinaintea naşterii.

Variantele genetice asociate cu o empatie scăzută, mai ales atunci când este vorba despre empatia de tip cognitiv,  sunt, la rândul lor, legate de un risc crescut de autism.

Legat de autism, cercetătorii susţin că nu există două forme de autism identice; ba mai mult, există caracteristici care ar putea indica autismul, fără însă să dea certitudinea manifestării acestuia. Se pare că mai toţi avem câteva caracteristici de autism care, de multe ori, se manifestă tocmai prin lipsa unei empatii faţă de ceilalţi.

Acest studiu a făcut un pas important înainte spre înţelegerea factorilor care determină empatia, punând în evidenţă pentru prima dată rolul geneticii în acest sector. Genetică însă contribuie doar în jur de 10%. Rămâne de descoperit care sunt ceilalţi factori care au rolul dominant: societatea, educaţia, familia?