Acum mai bine de 3 miliarde de ani Luna ar fi avut o atmosferă mai densă decât cea actuală de pe planeta Marte, generată de activitatea vulcanică intensă din acea perioadă. Studiul acestui subiect ar putea oferi indicii importante despre formarea şi evoluţia sistemului nostru Solar.

Luna nu are atmosferă în prezent. Chiar putem considera că Luna este învăluită în vid, presiunea reziduului de gaz care se găseşte pe Lună fiind extrem de mică, în jur de 3 x 10-15 atm. Chiar şi în acceleratoarele noastre cele mai performante, precum marele accelerator de particule de la CERN (Large Hadron Collider, LHC), Geneva, nu reuşim să generăm un vid atât de extrem.

Se pare însă că Luna nu a fost în aceste condiţii întotdeauna. Rezultatul unui studiu publicat recent în revista Earth and Planetary Science Letters de către cercetătorii Debra H. Needham şi David A. Kring, care lucrează şi la NASA, arată că Luna ar fi avut o atmosferă proprie acum câteva miliarde de ani.

Acum circa 3,5 miliarde de ani Luna era într-o perioadă intensă de erupţii vulcanice, iar gazul care era generat în urma acestor erupţii se acumula în jurul Lunii cu o viteză mai mare decât dispersia în spaţiu, rămânând sub formă de atmosferă sau fiind acumulat în solul de pe suprafaţa Lunii.

Într-o perioadă cuprinsă acum 3,8 şi 3,5 miliarde de ani în urmă, fluvii de lavă intense inundau bazinele Serenitas, Imbrium şi cel al oceanului Procellarum, ducând la generarea rocilor de bazalt care se găsesc la ora actuală pe Lună, mai închise la culoare decât restul suprafeţei lunare. Chiar în aceste regiuni au alunizat misiunile Apollo 15 şi Apollo 17, care au extras şi adus pe Pământ bucăţi din solul Lunii. Studiul acestora a permis datarea erupţiilor vulcanice şi descoperirea de urme de gaz rămase prizoniere în aceste roci,  precum apa şi monoxid de carbon.

Cercetătorii au calculat cantitatea de gaz rezultată în urma erupţiilor vulcanice în funcţie de timp, ajungând să stabilească că pe Lună pentru o perioadă cu durata de circa 70 de milioane de ani, acum 3,5 miliarde de ani, a existat o atmosferă cu o presiune mai mare decât cea actuală de pe planeta Marte. Cât de mare era presiunea atmosferei lunare? S-a calculat cum că aceasta ar fi fost de 1,5 ori mai mare decât cea de pe Marte, ceea ce corespunde la circa 1% din atmosfera terestră. Atmosfera Lunii era compusă în mare parte din monoxid de carbon, vapori de apă şi sulf şi avea în timpul zilei lunare o înălţime între 60 şi 100 de kilometri; noaptea aceasta scădea la 15-30 kilometri. Cercetătorii au estimat că cantitatea totală de apă care a fost generată din erupţiile vulcanice ar fi de două ori mai mare decât cea din lacul Tahoe, un lac de apă dulce din Sierra Nevada, între California şi Nevada, care are o adâncime maximă de circa 500 m, o lungime de 35 km şi lărgime de 19 km.

Vaporii de apă ar fi migrat către polii Lunii, în parte fiind depozitaţi sub formă de gheaţă în regiunile care sunt permanent în umbră.

Atmosfera Lunii s-a pierdut de îndată ce activitatea vulcanică a încetat, întrucât gazele generate au fost dispersate în spaţiu.

Existenţa apei sub formă de gheaţă pe Lună este extrem de importantă, întrucât ar putea fi folosită în viitoarele explorări cu echipaj pe Lună sau chiar şi ca sursă de apă pentru explorări ale spaţiului spre alte destinaţii. Nu doar apa este importantă,  ci şi alte gaze şi substanţe conţinute în solul lunar şi care ar putea fi folosite drept combustibil în colonii lunare.

Din punct de vedere ştiinţific studiul acestor fenomene, precum atmosfera lunară, şi ceea ce a rămas în sol după ce aceasta a dispărut, ne ajută să înţelegem mai bine originea sistemului Pământ-Lună, învăluită încă în mister.

Credit imagine: nico-blue.deviantart.com