Fiecare are obiceiurile sale, nu-i aşa? Se pare că acestea îşi lasă amprenta asupra creierului şi că acesta este unul dintre motivele pentru care este greu să scăpăm de ele. La această concluzie a ajuns un grup de cercetători americani care a studiat şoriceii de laborator obişnuiţi cu dulciurile.
Ce obiceiuri aveţi? Există cei care ies din casă mereu cu acelaşi picior (să le meargă bine, zice-se); alţii care nu pot să adoarmă până când nu citesc câteva pagini dintr-o carte. Mai sunt unii care nu-şi găsesc liniştea până când nu controlează de câteva ori dacă au închis apa, uşa sau lumina. Nu-i aşa?
Fiecare dintre noi avem o listă de obiceiuri, de care suntem mai mult sau mai puţin conştienţi. E posibil ca cei care ne cunosc bine să fie mai capabili să facă lista obişnuinţelor noastre chiar decât noi înşine!
Cum iau naştere însă aceste obiceiuri şi cum se fixează acestea?
Oamenii de ştiinţă de la Duke University / SUA au luat în serios această întrebare şi au studiat mecanismul care stă la baza formării obiceiurilor cu ajutorul şoarecilor de laborator.
Rezultatele interesantului studiu au fost publicate în revista Neuron.
Ce fel de obiceiuri au fost studiate la şoareci? Mai întâi micile rozătoare au fost obişnuite ca atunci când apăsau pe o manetă să primească o substanţă dulce. Şoarecii, ca şi noi, iubesc dulciurile. De fiecare dată când doreau ceva dulce apăsau pe manetă. După ce această obişnuinţă s-a fixat bine, cercetătorii au studiat creierul şoriceilor.
Au ajuns astfel la concluzia că semnalele în creierul şoarecilor obişnuiţi cu dulcele se transmiteau în mod diferit decât în cazul şoriceilor care nu erau obişnuiţi cu consumul dulciurilor. Erau diferite modalităţile în care se transmitea semnalul în creier pentru iniţierea unei acţiuni şi oprirea acesteia. Un fel de amprenta generată de dezvoltarea obiceiului de a mânca dulce. Cercetătorii erau în stare să recunoască şoriceii care îşi creaseră obiceiul de a consuma dulciuri doar prin simpla analiză a semnalelor electrice de la nivelul creierului acestora.
Cercetătorii au încercat ulterior să îi dezobișnuiască pe şoricei de mâncatul dulciurilor; interesant este faptul că au reuşit doar cu anumiţi şoricei.
Este dificil de eliminat anumite obiceiuri, odată ce acestea s-au format. Încă nu este clar din ce cauză anumiţi şoareci au renunţat uşor la obiceiul lor, iar alţii nici după multă vreme.
Mulţi oameni celebri au avut obiceiuri de mult ori mai puţin celebre. De exemplu, Beethoven, care consuma cafea, însă avea obiceiul să numere boabele – să se asigure că acestea sunt exact 60 la număr. Charles Dickens avea obiceiul să se plimbe zilnic (uneori chiar şi noaptea) cam trei ore. Ernest Hemingway se trezea dimineaţa devreme şi începea să scrie. Alexandre Dumas îşi începea ziua sub Arcul de Triumf mâncând un măr.
Întorcându-ne la studiul menţionat, cercetătorii îşi propun să studieze mecanismul obiceiurilor nu doar pe şoareci, ci şi pe oameni. De asemenea, ei ar dori să înţeleagă mai bine această "amprentă" lăsată de obiceiuri asupra creierului, sperând astfel să dea şi utilitate clinică cercetării lor.
