SteleA fost de curând identificată cea mai veche stea cunoscută până în prezent. Astrul s-a născut când Universul avea doar 100 de milioane de ani. Cum au ajuns cercetătorii la o astfel de concluzie? Ce anume putem învăţa din studiul acestei stele?

 

 

Într-o noapte senină, departe de oraş, se pot identifica pe cer mii de stele! Clipesc în noapte şi parcă ne vorbesc. Ce vor să ne spună? Ne reamintesc faptul că suntem „praf de stele”, că elementele din care este alcătuit corpul nostru, asemenea oricărui alt obiect de pe Terra, chiar şi Terra însăşi, s-au născut în urma proceselor nucleare care au avut loc în stelele care au murit şi au lăsat în urma lor acest „praf” stelar care suntem la ora actuală noi înşine.

În galaxia noastră există sute de miliarde de stele! Ceea ce reuşim să vedem cu ochiul liber reprezintă doar o mică parte.

Pentru a le putea studia mai bine noi, cercetătorii, am realizat o serie de instrumente situate atât pe sol, cât şi pe sateliţi. Nenumărate telescoape scrutează cerul şi studiază stelele. Cât de departe sunt, cât sunt de mari, din ce sunt alcătuite? Au oare planete în jurul lor? În urma acestor studii au fost catalogate un număr impresionant de stele şi au fost descoperite circa o mie de planete în afara Sistemului Solar. Perfecţionarea instrumentelor noastre ne va permite în viitor descoperirea unui număr foarte mare de planete, printre care poate vom descoperi câteva asemănătoare cu a noastră. Vom fi poate în stare să descoperim şi semnale ale unor molecule care ne-ar putea indica o posibilă prezenţă a vieţii, cum ar fi apa, metanul sau alte molecule specifice vieţii.

Studiul stelelor continuă în paralel cu căutarea acestor planete îndepărtate.

Scrutând Universul a fost recent identificată la o distanţă de doar 6000 de ani-lumină faţă de noi cea mai veche stea văzută vreodată. Măsurătorile care au permis efectuarea acestei descoperiri au fost realizate, în Australia, de către echipa de cercetători condusă de Ştefan Keller, cu ajutorul telescopului Sky Mapper la Siding Spring. Rezultatele au fost publicate în prestigioasă revistă Nature.

Cum au ajuns cercetătorii la rezultatul că steaua descoperită este cea mai veche stea văzută vreodată? Concluzia s-a bazat pe compoziţia chimică a stelei. Analiza elementelor chimice (din spectrele măsurate) a arătat cum în această stea nu existau urme de fier. Absenţa acestui element din compoziţia stelei reprezintă un factor determinant pentru stabilirea vârstei sale. În urma Big Bangului (acum circa 13.7 miliarde de ani) au luat naştere, după ceva timp, elemente precum hidrogenul, heliul şi (în cantităţi mult mai mici) litiul. Toate celelalte elemente, de la carbon la magneziu şi fier, au luat naştere în stele: pe măsură ce se formau noi generaţii de stele, se îmbogăţea cantitatea de elemente şi numărul acestora.

Absenţa fierului din nou descoperita stea înseamnă că aceasta s-a format înainte că stelele născute înaintea ei să fi avut timp să-l genereze. Au fost totuşi identificate elemente, pe lângă hidrogen şi heliu, precum carbon, magneziu şi calciu, ceea ce înseamnă că steaua nu făcea totuşi parte din prima generaţie de stele de după Big Bang, ci dintr-o a doua generaţie, reuşind să înglobeze în structura ei elemente formate de prima generaţie – un fel de amprente ale primelor stele care au existat în Univers.

Noua stea s-a format deci acum circa 13.6 miliarde de ani, la doar 100 de milioane de ani după Big Bang. Studiul ei continuă, astronomii fiind extrem de interesaţi în măsurători ale elementelor din această stea, caracterizarea amprentelor primelor stele care au luminat Universul. Vom înţelege poate mai bine şi istoria elementelor din care suntem făcuţi noi înşine, fii ai stelelor care datorăm aştrilor nu doar Pământul pe care trăim, ci şi ochii care privesc spre stele! Praf de stele care scrutează stelele şi întregul Univers.

Scris de: Cătălina Curceanu
Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.