ŞoareceCreierele a doi şoareci au fost conectate în laborator cu ajutorul unor circuite şi al unui computer. Semnale înregistrate de la unul dintre şoareci, transmise celuilalt, au condus la ideea că există un fel de „telepatie” între şoareci.

 

 

 

Interpretarea rezultatelor este însă ambiguă. Citiţi în continuare de ce...

Există telepatie? E posibil ca atunci când o persoană se gândeşte la ceva anume, o altă persoană, aflată la distanţă de prima, să se gândească la acelaşi lucru, primind practic informaţii de la prima persoană?

În lumea particulelor elementare ceva asemănător cu telepatia există: este vorba despre proprietatea cuantică numită inseparabilitatea cuantică (eng. " quantum entanglement”). În lumea animalelor însă, unde mecanica cuantică lasă spaţiu mecanicii clasice, situaţia este diferită. Nu avem dovezi clare privind existenţa telepatiei.  Există studii mai mult sau mai puţin serioase, dar rezultatele nu sunt concludente.

Recent, cu ajutorul unui calculator şi al unor circuite, a fost demonstrată o formă de telepatie în laborator; cel puţin aşa susţin cei care au realizat acest lucru. Un grup de cercetători de la Duke University a publicat rezultatele acestui interesant studiu în Scientific Reports.

Doi şoareci, un „codificator” şi un „decodificator”, au fost mai întâi antrenaţi. Codificatorul învaţă un lucru foarte simplu: când se aprinde un LED (deci o lumină) el trebuie să lovească o levă şi primeşte o recompensă. Microcircuite instalate în creierul său înregistrau semnalul asociat cu acest proces, adică nervii activaţi când şoarecele lovea leva din dreapta.

Şoarecii decodificatori au fost la rândul lor antrenaţi: când primeau un semnal cu ajutorul unui microcircuit instalat în creier şi când loveau o levă în partea dreaptă primeau o recompensă (deci procesul oarecum invers faţă de şoarecii codificatori). Când însă, neprimind nici un semnal, loveau leva din stânga, primeau şi în acest caz o recompensă, un fel de etalon – o să vedem în curând de ce a fost luată această decizie.

Pasul următor a fost conectarea unui şoarece codificator cu unul decodificator cu ajutorul unor circuite şi al unui calculator. Semnalul înregistrat de la şoarecele codificator ajungea la calculator, care trimitea şoarecelui decodificator un semnal asemănător cu cel folosit în procesul de antrenament anterior.

S-a constatat că şoarecii codificatori reuşeau să apese pe leva corectă, cea asociată cu lumina LED-ului, în mai bine de 95% din situaţii. Decodificatorii reuşeau, după ce primeau semnalul, să apese aceeaşi levă ca şi codificatorii în 60 – 72% din situaţii. Deci mult mai mult de 50%, cât ar fi fost de aşteptat dacă ar fi lovit la întâmplare.

Cercetătorii au efectuat un test şi mai interesant: au început să dea o recompensă şoarecelui codificator dacă cel decodificator reuşea să apese leva corectă. În această situaţie s-a constatat cum comportamentul codificatorilor se schimbă, fiind aparent influenţat de ceea ce făcea decodificatorul. Când decodificatorul greşea, codificatorul se grăbea să apese rapid pe levă şi semnalul generat de această manevră era mai intens. Un fel de „telepatie”?

Ce i se reproşează acestui studiu? Faptul că decodificatorii au fost antrenaţi să recunoască semnalele înainte de experiment. Nu este clar dacă şoarecii reacţionau într-adevăr la semnalele generate de codificatori sau la un semnal oarecum artificial, rezultatul antrenamentului la care au fost supuşi. Ar fi fost mult mai interesant şi mai convingător dacă decodificatorii nu ar fi fost antrenaţi şi semnalul ar fi fost aplicat direct – un fel de citire a creierului primului şoarece şi scriere a informaţiei în creierului celui de-al doilea, fără să se treacă prin antrenamente specifice.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.