Sonda Parker a obţinut primele rezultate deosebit de interesante studiind vântul solar. Astfel, au fost observate turbulenţe neaşteptate, care se propagă asemănător undelor, cu viteze şi energii mult mai mari decât se așteptau oamenii de ştiinţă.
Sonda Parker a fost lansată în august 2018 cu obiectivul de a se apropia cât mai mult de Soare şi a măsura particulele din vântul solar pentru a înţelege mai bine activitatea astrului şi evoluţia acestuia. De trei ori s-a apropiat de Soare la o distanţă de doar 24 milioane de kilometri, ceea ce a fost posibil datorită unui ecran special care o protejează împotriva temperaturilor extrem de ridicate.
- Detalii
- Scris de: Cătălina Curceanu
Un nou studiu arată că în jurul găurilor negre masive ar putea orbita mii de planete bizare. Acestea ar fi luat naştere din condensarea materiei din discul foarte dens care se află în jurul acestor găuri negre.
Câte planete există în univers? Adevărul este că încă nu ştim și nici nu vom ști vreodată numărul acestora. Au fost descoperite mii de planete care orbitează în jurul unor stele mai mult sau mai puţin asemănătoare Soarelui nostru. Se presupune că majoritatea stelelor ar putea avea cel puţin o planetă sau un adevărat sistem de planete, ceea ce ar însemna că în galaxia noastră ar putea exista sute de miliarde de planete! Acestea iau naştere în milioane de ani în perioada în care sistemul solar se formează, din agregarea materiei, la început prin atracţie electromagnetică, pe urmă prin atracţia gravitaţională, din praful şi gazul din discul care orbitează în jurul stelei în formare.
- Detalii
- Scris de: Cătălina Curceanu
Explozie raze gama (reprezentare artist). credit: nasa.org
Au fost măsurate explozii de raze gama (Gamma Ray Burst) cu energia de sute de miliarde de ori mai mare ca energia fotonilor luminii; un nou record în astronomie. Încă nu este clar fenomenul care produce aceste raze gama: ciocniri de stele de neutroni sau materie în cădere în găuri negre.
În 2018 şi 2019 două grupuri internaţionale de astronomi au reuşit să măsoare cele mai intense raze gama (fotoni cu energii extrem de mari) de până acum. Acest gen de raze gama care provin din univers, din afara galaxiei noastre, se numesc, în engleză, Gamma Ray Burst, GRB, şi sunt produse în fenomene astronomice extrem de violente.
- Detalii
- Scris de: Cătălina Curceanu
Roverul Curiosity, NASA
Noi date obţinute cu roboţelul Curiosity (NASA) pe Marte indică un comportament bizar al oxigenului în atmosfera marţiană. Încă nu se ştie care ar putea fi cauza unui astfel de comportament – dacă este rezultatul prezenţei vieţii pe Planeta Roşie sau, dimpotrivă, rezultatul unor procese fizice de altă natură, care nu au nicio legătură cu viaţa.
- Detalii
- Scris de: Cătălina Curceanu
Harta radiaţiei fundamentale de fond
O nouă analiză a datelor obţinute cu ajutorul satelitului Plank arata cum că geometria universului ar fi neeuclidiană; universul ar avea o geometrie sferică, în care lumina s-ar putea întoarce de unde a pornind după ce „a înconjurat tot universul”. Dacă aşa stau lucrurile ar fi o revoluţie cu consecinţe greu de imaginat.
- Detalii
- Scris de: Cătălina Curceanu
Un grup de astronomi a descoperit recent în galaxia noastră un obiect misterios cu masa de circa trei ori cea a Soarelui, care ar putea să fie o mică gaură neagră sau, dimpotrivă, cea mai mare stea neutronică descoperită până acum. În galaxia noastră ar putea exista miliarde de obiecte cosmice de acest gen.
- Detalii
- Scris de: Cătălina Curceanu
Călătorie printr-o gaură de vierme. credit: NASA
În centrul galaxiei noastre se afla o enormă gaura neagră, Sagittarius A*, care ar putea reprezenta o gaură de vierme, o scurtătură între două galaxii îndepărtate din univers sau o poartă între două universuri paralele. Cel puțin asta susţin doi astrofizicieni, De-Chang Dai de la Universitatea Yangzhou şi Dejan Stojkovic de la Universitatea Buffalo, într-un articol recent publicat în revista Physical Review D.
- Detalii
- Scris de: Cătălina Curceanu
Paradoxul gemenilor este un paradox faimos în fizica modernă: doi gemeni, unul care călătoreşte în spaţiu, celălalt rămâne acasă; când se întâlnesc, după călătoria primului, au vârste diferite. Paradoxul este explicat de teoria relativităţii generale a lui Einstein, o teorie a gravitației care este incompatibilă cu mecanica cuantică. Din acest motiv un grup de cercetători este pe cale să pună la punct o versiune cuantică a experimentului gemenilor cu ajutorul unui „ceas” atomic.
- Detalii
- Scris de: Cătălina Curceanu
Va înlocui calculatorul cuantic calculatoarele actuale? Acest lucru ar fi util, desigur, în special pentru operaţiuni care necesită o viteză superioară de calcul, cum este cea pe care o promit computerele cuantice, ce folosesc qubiti în loc de biți. Cercetătorii de la Google au folosit Sycamore - un computer cuantic cu 53 de qubiți - pentru a demonstra, pentru prima dată, că pentru o anumită operațiune, pentru executarea căreia un computer clasic ar fi avut nevoie de mii de ani, Sycamore a executat-o în aproximativ un minut.
- Detalii
- Scris de: Cătălina Curceanu
Prima imagine a unei găuri negre. Imaginea nu este o fotografie, ci a fost creată cu ajutorul a multiple telescoape în cadrul proiectului EHT
Doi cercetători cu multă imaginaţie au lansat ideea conform căreia la periferia sistemului nostru solar – în locul aşa-numitei planete X – s-ar putea afla o gaură neagră primordială, cu masa de circa 10 ori mai mare decât a planetei noastre.
Încă din 2016 se vorbeşte despre descoperirea indirectă a unei noi planete în sistemul solar – aşa-numita planeta X, a noua planetă din sistemul solar, după ce Pluto a fost redusă la nivelul de planetă pitică. Nimeni însă nu a reuşit să identifice în mod direct această planetă şi este uşor de înţeles motivul: dacă există, s-ar afla la o distanţă de Soare de 300 de ori mai mare decât Pământul, adică la circa 45 de miliarde de kilometri! Niciun telescop nu are capacitatea de a observa o planetă situată la această distanţă.
"Descoperirea" planetei X – contestată de unii – s-a bazat pe observaţia că ar exista o perturbaţie a traiectoriilor unor obiecte de la periferia sistemului solar, mai precis asteroizii din Centura Kuiper. Unii dintre aceştia au o orbită excentrică şi înclinată, ceea ce ar putea fi explicat de atracţia gravitaţională exercitată de Planeta X.
- Detalii
- Scris de: Cătălina Curceanu
Venirea toamnei poate produce în organismul nostru o serie de schimbări care ne fac să ne simţim mai obosiţi, lipsiţi de energie şi chiar şi trişti. O serie de alimente bogate în vitamine şi săruri minerale ne pot ajuta însă să fim sănătoşi şi voioşi şi să ne bucurăm de acest anotimp.
Cad frunzele, vin ploile şi frigul. Durata luminii zilnice scade şi de multe ori scade şi voia bună şi chiar şi energia de care avem nevoie pentru a pune în practică ce ne-am propus să facem pe timpul zilei. Se pare că circa 20% dintre noi suntem afectaţi de probleme fizice şi psihice odată cu venirea toamnei. Ce putem face ca să ne bucurăm de acest anotimp? Un mare ajutor provine de la alimentele pe care le consumăm – acestea, prin vitaminele şi sărurile minerale pe care le conţin, ne pot ajuta. Să vedem deci ce vitamine şi săruri minerale ar trebui să consumăm şi care ar fi alimentele care le conţin.
- Detalii
- Scris de: Cătălina Curceanu
Generarea undelor gravitaţionale ca urmare a orbitării reciproce a două găuri negre. Reprezentare grafică
Cercetătorii de la LIGO (Laser Interferometer Gravitational-Wave Observatory) au măsurat unde gravitaţionale emise în urma ciocnirii găurilor negre îndepărtate. În urma acestor ciocniri iau naştere găuri negre masive care emit, la rândul lor, unde gravitaţionale în primele momente după ce iau naştere. Studiul acestora ne-ar putea ajuta să înţelegem mai bine găurile negre.
Primele unde gravitaţionale emise în urma ciocnirii şi contopirii a două găuri negre îndepărtate au fost identificate de către LIGO la sfârşitul anului 2015. De atunci au fost măsurate circa 30 de astfel de evenimente, în care două găuri negre se contopesc într-una masivă. Aceste găuri negre se situează la distanţe enorme faţă de noi: mai bine de un miliard de ani-lumină!
- Detalii
- Scris de: Cătălina Curceanu
Obiecte precum Powehi, obiectul compact supermassiv identificat recent în centrul galaxiei M87, ar putea fi de fapt GEODE (Generic Objects of Dark Energy). Powehi, arătat la scară, ar avea aproximativ 2/3 din raza regiunii întunecate surprinse de Event Horizon Telescope. Acesta este aproape aceeași dimensiune preconizată pentru o gaură neagră. Regiunea care conține energie întunecată (verde) este puțin mai mare decât o gaură neagră cu aceeași masă.
Credit: EHT; NASA / CXC / Universitatea Villanova
Nimeni nu ştie ce se găseşte în centrul unei găuri negre. O nouă teorie arată că în interiorul acestora s-ar putea găsi energia întunecată, o "substanţă" ipotetică deocamdată, care ar contribui la expansiunea accelerată a universului.
Găurile negre iau naştere atunci când o stea cu masă mai mare decât cea a Soarelui moare: adică steaua îşi consumă combustibilul care, prin intermediul unei reacţii de fuziune nucleară, se opune atracţiei gravitaţionale, aşadar colapsului gravitaţional, menţinând steaua în viaţă. Conform teoriei relativităţii generale a lui Einstein în centrul unei găuri negre atracţia gravitaţională devine infinită, dând naştere unei singularităţi. Cercetătorii sunt convinşi că acest fapt indică o limită a teoriei lui Einstein, care ar trebui înlocuită cu o nouă teorie (o teorie a gravitaţiei cuantice), care să explice condiţiile extreme dintr-o gaură neagră.
- Detalii
- Scris de: Cătălina Curceanu
Neutrinii sunt cele mai misterioase particule din cadrul modelului standard al fizicii particulelor elementare; nu se ştie ce masă au şi nici dacă neutrinii şi antineutrinii sunt una şi aceeaşi particulă sau particule diferite. În acest context Proiectul de cercetare GERDA de la laboratorul subteran de la Gran Sasso a stabilit un nou record în studiul aşa-numitelor procese de dublă dezintegrare beta fără neutrini.
- Detalii
- Scris de: Cătălina Curceanu
Un studiu recent, care foloseşte date obţinute de Telescopul Spaţial Kepler, arată că în galaxia noastră ar putea exista circa 10 miliarde de planete asemănătoare cu a noastră, pe care să existe apă în stare lichidă.
Telescopul Kepler (retras din activitate de NASA în 2018)
Câte planete există în univers? La această întrebare încă nu avem un răspuns, ţinând cont că în univers există sute de miliarde de galaxii, unele mult mai mari, altele mult mai mici decât Calea Lactee. Recent însă un studiu efectuat de un grup de cercetători de la Universitatea din Pennsylvania, publicat într-un articol în revista Astronomical Journal, arată că în galaxia noastră ar putea exista circa 10 miliarde de planete asemănătoare cu Pământul. Numărul total de planete ar fi mult mai mare, însă printre acestea, cele care au dimensiuni asemănătoare cu Terra şi se situează la o distanţă faţă de propria stea care să permită (dacă există) apei să fie în stare lichidă sunt cele câteva (poate 10) miliarde estimate de cercetătorii americani.
- Detalii
- Scris de: Cătălina Curceanu