(Timp citire: 7 minute)

Automatizarea şi inteligența artificială transformă producția de bunuri, activitatea din marile companii și activitatea de vânzare cu amănuntul, oferind noi oportunități de explorare, dar şi generând amenințări pentru cei care nu se adaptează. Universităţile se confruntă cu provocări asemănătoarea, dar aceste instituţii au arătat dificultăţi în a le înţelege.


În prezent, universitățile sunt îngrijorate de concurența din partea școlilor sau a sistemelor de formare care folosesc tehnologia de învățare online. Dar acesta este doar un aspect al schimbărilor tehnologice deja în curs. De exemplu, unele companii se îndreaptă spre a cere ca lucrătorii să aibă anumite tipuri de pregătire și certificări, nu diplome universitare.

Ca profesor care studiază inteligența artificială și oferă cursuri de învățământ la distanță, pot spune că educația online este o provocare pentru care universităţile sunt slab pregătite. Lipsa de studenţi închide 800 din cele aproximativ 10.000 de universităţi cu profil "inginerie" din India. Învăţământul online ameninţă să ducă la închiderea a jumătate din universitățile din SUA în următoarele două decenii, întrucât studenții obțin pe Internet un nivel de educaţie comparabil cu cel din universităţile clasice,  fără să locuiască în campus sau să participe la cursuri într-o clasă. Dacă universitățile nu se mișcă rapid pentru a se transforma în instituții de învățământ asistat de tehnologie, acestea riscă să devină caduce.


Alternative la învăţământul superior tradițional


Cantități enorme de informații sunt acum disponibile online gratuit, gata pentru vizionare, ascultare sau citire în orice moment, de oricine este conectat. Pentru mai bine de un deceniu companiile private, organizațiile non-profit și universitățile au experimentat cursuri online, adesea oferite gratuit sau cu costuri reduse unui număr mare de elevi din întreaga lume. Studiile arată că este la fel de eficient pentru elevi să folosească o combinație de cursuri online și tradiționale ca urmarea unui învăţământ clasic, în clasă.

Furnizorii de cursuri online distribuite în masă ("MOOC" de la eng. "massive open online courses") îşi rafinează abordarea privind certificarea, pentru a permite persoanelor care le frecventează cursurile să prezinte rezultatele învăţării în moduri pe care angajatorii le pot înțelege cu ușurință. De exemplu, elevii din anumite grupe de la principalul furnizor MOOC, edX, pot obține o recunoaştere oficială (foaie matricolă) a Universității de Stat din Arizona privind cursurile urmate și notele. Un angajator nu ar putea şti altfel că o persoană a urmat un curs online.

Există și o altă amenințare la adresa modelului de afaceri al universităților: studenții pot să participe la cursuri și să obțină note în mod gratuit, trebuind să plătească doar dacă sunt mulțumiți de notele lor și vor să primească un certificat de absolvire.

Trăim o perioadă de schimbări rapide cu care universitățile nu s-au întâlnit în secole.



Evoluția universității


Universitățile europene moderne au pregătit viitorii membri ai clerului în drept canonic, discuții teologice și administrație religioasă. Aceste instituții au acumulat cantităţi uriașe de cunoștințe, stocându-le și indexându-le în biblioteci, care au devenit punctul focal al campusului.

Pe măsură ce țările europene au explorat lumea și au stabilit colonii începând cu secolele al XV-lea şi al XVI-lea, universitățile au evoluat pentru a instrui funcţionari pentru a gestiona aceste teritorii, pentru a studia navigația pe ocean și pentru a avea grijă de sănătatea coloniştilor. După revoluția industrială, universităţile s-au schimbat din nou, învăţând muncitorii cum să folosească noile metode și instrumente științifice și tehnologice.

În secolul XXI locul de muncă se transformă din nou; ceea ce companiile, guvernele și societatea au nevoie de la educație se schimbă, iar tehnologia a făcut ca parte din informaţiile existente în bibliotecă să fie  depășite.

În trecut era util ca utilizatorii unei tehnologii să știe cum funcționează. Când utilizarea autovehiculelor pentru uz personal era la început, de exemplu, era important ca șoferul să poată repara pe marginea drumului o mașină care se strica. Dar în actuala economie post-industrială, acest lucru s-a schimbat: Chiar și un mecanic auto folosește un computer pentru a se conecta la sistemele auto pentru a identifica ce nu funcționează corect. Foarte puțini oameni trebuie să știe cum funcționează aceste sisteme informatice interne; mecanicii trebuie doar să poată interpreta informaţiile furnizate de senzori și mesajele de eroare.


O piață de muncă în schimbare

Numărul de locuri de muncă care implică activităţi de rutină - atât fizice, cât și cognitive - scade. Creșterea automatizării înlocuiește rapid lucrătorii din fabrici, chiar și în țările cu salarii mici, cum ar fi China. Tehnologiile de inteligență artificială, cum ar fi învățarea automatizată (eng. machine learning) și vederea robotizată (eng. robot vision), elimină și locurile de muncă cu înaltă calificare din birouri. Multe economii - inclusiv în SUA - trec de la producţia de bunuri la servicii, în care majoritatea locurilor de muncă noi nu necesită educaţie avansată.

Locurile de muncă vor implica mai puține sarcini de rutină. Cei care le exercită vor avea în continuare nevoie de o educație superioară celei de liceu. Dar este posibil ca ei să nu aibă prea mare nevoie să participe la cursuri universitare ori să locuiască într-un campus universitar. Universităţile care se află în afara cercului instituțiilor de învățământ de top și care au luat împrumuturi pentru a construi sedii vor suferi din cauza scăderii cererii pentru serviciile lor.


Concurența dintre universităţi

Un alt factor care ameninţă existența universităților este creșterea rapidă a costului educației tradiționale. Până în prezent în SUA cererea de diplome de la universităţile clasice a rămas ridicată, deoarece împrumuturile garantate de guvern sunt ușor de obținut. Însă datoria generată de împrumuturile studențești din SUA a atins 1,45 trilioane de dolari SUA, iar 20% dintre cei care au făcut împrumuturile ar putea să nu ajungă să câștige suficient pentru a le plăti înapoi.

Universitățile ar putea evidenția valorile intangibile ale învățării personale, cum ar fi contactul personal și comunicarea non-verbală, dar costurile devin un factor mai important. Părinții și studenții din SUA se întreabă din ce în ce mai serios dacă merită să cheltuiască în jur de 30.000 $ - sau uneori chiar mai mult de 60.000 $ - pentru mai puțin de 240 de zile de școală într-un universitate privată de elită; peste 250 de dolari pe noapte.

Principala competiţie pentru universităţile private vine de la universitățile publice. Prețurile practicate de ultimele reprezintă o treime din cele ale celor private, dar multe dintre cursuri pot fi la fel de bine urmate online.

În curând studenții vor dori să frecventeze cursuri de la diferite universități, alegând fiecare disciplină și școală pentru meritele și beneficiile sale specifice. Acest lucru va creşte concurența între instituții, ducând la reducerea costurilor studenților și a veniturilor universităților.

Cursurile vor deveni experiențe comune pentru comunitățile de învățare online. Unele universităţi ar putea încerca să perceapă taxe studenților pentru predarea-în-persoană, dar acestea vor fi excepţii pentru cei care îşi pot permite, nu norma, cum este în învățământul superior astăzi.


Găsirea unor noi metode de predare

Unele universități - cele din vârf, cu cei mai mulţi bani şi cea mai bună expertiză - se pregătesc pentru schimbările pe care le impune viitorul în învățământul superior. Unele creează parteneriate cu universități internaționale și companii de predare online sau construiesc programe de învățare la distanță pe cont propriu. Unele dintre ele, cum ar fi Harvard Extension School, sunt adaptări avansate ale cursurilor prin corespondență.

Harvard Extension School are circa 2.000 de studenţi care urmăresc să obţină o diplomă și peste 13.000 de studenți care nu vor o diplomă care frecventează cursuri online, în campus sau în ambele forme. Elevii pot câștiga o diplomă de licență în arte liberale prin acest tip de studii. La un cost estimat de 49.500 de dolari, patru ani de şcoală sunt mai ieftini decât un an în campusul de la Harvard.

Dar marea majoritate a celor care urmează cursurile nu obțin niciodată o diplomă. Ei sunt interesaţi de un singur curs sau poate mai multe, personalizând astfel propria educația.

Angajatorii vor profita în curând de astfel de opțiuni. Universitățile vor fi solicitate să creeze programe dedicate pentru anumite companii. De asemenea, universitățile vor descoperi că trebuie să exploreze alte modalități prin care tehnologiile asociate inteligenței artificiale pot contribui la reducerea costurilor educației.

Imagine: AP Photo/Gretchen Ertl       
Traducere după Universities must prepare for the future