În 1955 un anestezist de la Şcoala Medicală Harvard, dr. Henry Beecher, a publicat un articol de referinţă în Journal of the American Medical Association intitulat "The Powerful Placebo". Acest articol este remarcabil sub trei aspecte: concluziile trase, influenţa extraordinară şi erorile enorme. Beecher a studiat efectul placebo, analizând rezultatele a 15 teste clinice în cadrul cărora era evaluată eficienţa unor tratamente reale (în reducerea durerii, greţei ori anxietăţii pacienţilor) în comparaţie cu un tratament placebo. Beecher a concluzionat că în 35% din cazuri afecţiunea a fost "în mod satisfăcător diminuată de tratamentul placebo", acesta considerând astfel că eficienţa terapeutică este dovedită. De asemenea, Beecher a analizat o serie de studii care au identificat efecte obiective ale tratamentului placebo, cum ar fi producerea de suc gastric şi o creştere a activităţii corticale suprarenale. Pentru că efectul părea să survină într-o varietate de condiţii mai mult sau mai puţin similare, Beecher a tras concluzia că "funcţionează un mecanism fundamental".


Este dificil să supraevaluăm impactul articolului lui Beecher. A fost citat de nenumărate ori în publicaţiile ştiinţifice, legitimându-se astfel conceptul faţă de publicul larg. Deşi a fost practic necontestat vreme de 40 de ani, în ultimele două decade au apărut din ce în ce mai multe voci care contestă validitatea efectului placebo.

Natura paradoxală a noţiunii conform căreia un tratament inert poate produce efecte terapeutice explică de ce efectul placebo stârneşte un aşa mare interes. Cum placebo este inert din punct de vedere fiziologic, ar rezulta pe cale de consecinţă că acesta acţionează prin intermediul minţii.

În cazul rapoartelor pacienţilor privind efectele, explicaţiile psihologice pentru efectul placebo - de exemplu, resimţirea unei stări de bine la primirea plecebo - sunt plauzibile. Dar interpretarea efectului placebo merge până acolo încât vorbeşte despre abilitatea minţii de a vindeca trupul. Este ceva uimitor şi reconfortant în ideea că simpla credinţă în eficienţa unui tratament face respectivul tramanet eficient. Iar aura mistică creată în jurul placebo a contribuit indirect la popularitatea medicinei alternative, care apelează adesea la un aşa-zis potenţial ascuns al corpului de a se vindeca singur.

Literatura de popularizare, dar şi cea de specialitate sunt viciate de erori şi confuzii, iar acest aspect pare straniu, dat fiind faptul că nu există dovezi solide care să dovedească eficienţa placebo.

---

Textul reprezintă traducerea unei foarte scurte secvenţe (dat fiind că nu avem dreptul de traducere integrală) din lungul şi solidul articol intitulat "The Myth of the Placebo Effect" scris de Nick Barrowman pentru publicaţia de The New Atlantis.

Pentru lămuriri suplimentare şi pentru o analiză a articolului lui Henry Beecher, vă invităm să citiţi următorul articol: The powerful placebo effect: fact or fiction?

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.