Scientia

De câte ori în decursul vieţii aţi folosit liftul pentru a urca sau a coborî? Şi de câte ori v-a fost frică, fie şi pentru o  fracţiune de secundă, că s-ar putea rupe cablurile de susţinere şi că aţi putea cădea în gol o dată cu acesta?

Iată o fobie veche de când lifturile, la fel de răspândită precum cea de avion, în care deşi bunul-simţ ne spune că şansele ca acest lucru să se întâmple sunt minuscule, ba chiar neglijabile,  în creier ne bâzâie persistent "licuricii" cu întrebarea: dar dacă totuşi pică? Cei care nu prea au mai avut somn noaptea din această cauză (nu puţini la număr) au căutat diverse soluţii mai mult sau mai puţin fanteziste pentru rezolvarea problemei, dintre care una singură a intrat între legendele urbane:

Dacă mă aflu în lift şi acesta începe să cadă în gol până la capătul puţului, aş putea să sar, în ultima clipă, şi să anulez impactul căderii?

Pentru a răspunde la această întrebare, haideţi să ne oprim un pic şi să ne întoarcem la Sir Isaac Newton, care şi-a dat seama că atunci când un corp exercită o forţă asupra unui alt corp, atunci cel de-al doilea corp exercită o forţă opusă şi egală asupra primului corp. Aceasta este legea a treia a dinamicii sau Legea lui Newton.

Să luăm exemplul când liftul nu a picat: tu stai deocamdată bine-mersi în picioare în lift şi gravitaţia (forţa numărul unu) te trage înspre podeaua liftului. Podeaua te împinge înapoi  în sus cu o forţă egală (forţa numărul doi) şi de aceea nu cazi în casa liftului. Cam acelaşi lucru se întâmplă şi cu liftul. În cazul acesta este vorba despre forţa de tracţiune a cablului, care contracarează forţa pe care gravitaţia o exercită asupra liftului. Aşa că nici liftul şi implicit nici tu nu cădeţi în gol. Vă mişcaţi amândoi în sus sau în jos cu o viteză controlată de cablul răsucit în jurul unui scripete aflat  în vârful casei liftului.

Atunci când cablul cedează, atât forţa de tracţiune exercitată de cablu, cât şi forţa cu care podeaua liftului te împinge în sus dispar, aşa că atât tu, cât şi liftul sunteţi dezarmaţi în faţa gravitaţiei şi începeţi amândoi să cădeţi în gol. Pentru o secundă rămâi suspendat, simţindu-te "imponderal", pentru că obişnuita împingere exercitată  de podeaua liftului asupra picioarelor tale a dispărut. Dar imediat  după acea minunată secundă de suspendare, gravitaţia te ia în primire şi începi să cazi odată cu liftul.

Şi acum să revenim la problema noastră. Obiectivul tău este să ajungi la capătul casei liftului plutind ca o pană, fără nici un fel de viteză de cădere considerabilă, corect? Asta înseamnă că trebuie să contracarezi viteza  de cădere a liftului sărind în sus cu o viteză egală.  Liftul (şi cu tine) se află în cădere cu o viteză de 80 de kilometri pe oră. Ai putea sări în sus cu o viteză cât de cât apropiată? Cei mai buni jucători de baschet pot sări cu o viteză de aproximativ 8 kilometri pe oră. Sfârşitul răspunsului rapid!

Bineînţeles cablurile de lift nu cedează. Şi chiar dacă ar ceda, există nişte dispozitive pe resorturi, care ar limita căderea liftului la doar câţiva metri. Aşa că în loc să vă mai faceţi planuri de atac în cazul unei prăbuşiri  atunci când luaţi liftul, mai bine vă gândiţi unde aţi putea suna dacă rămâneţi blocaţi între etaje (un eveniment mult mai probabil, mai ales în lifturile de aproape jumătate de secol din blocurile noastre). Dacă totuşi doriţi să experimentaţi senzaţia de cădere liberă, luaţi un montagne rousse, neapărat pe un traseu în care acesta poate cădea în gol din vârf. Este mai sigur.

Bibliografie: What Einstein told his barber - More scientific answers to everyday questions, de Robert L. Wolke

Blogul autorului: Gândeşte raţional