Scientia

Pun sub semnul întrebării credinţa cvasi-generală că orice proces de învăţare ar da rezultatele cele mai bune atunci când se bazează pe plăcere / recompensă şi exclude orice stres. E un semn de întrebare specific pentru ce numim gândire critică.

Unii sunt tentaţi să creadă că alergia la reguli a majorităţii românilor, chiar şi a celor cu studii şi situaţi sus în ierarhii, ar fi un reflex postcomunist: după ani de dictatură (echivalată cu dominaţia regulilor), ne-am câştigat libertatea, nu e normal să facem ce ne place?

Cel dintâi secret al succesului în învăţare e o atitudine. Dacă nu o avem, o putem exersa păstrând continuu în minte următoarele: ce spune, scrie sau face celălalt e treaba lui, munca lui, ce fac eu cu ce scrie, spune sau face el e treaba mea, munca mea.

Tom Sawyer, eroul lui Mark Twain, ne oferă una dintre cele mai instructive lecţii de automotivare. Celebrul personaj ne învaţă cum cel mai neplăcut şi dispreţuit lucru se poate transforma într-o activitate plăcută şi profitabilă, dacă e abordat corespunzător.

Studii de antropologie şi neurologie arată că atracţia sexuală, iubirea romantică şi ataşamentul de tip conjugal activează în creierul nostru trei circuite care, deşi se suprapun parţial, sunt totuşi distincte. Ce putem învăţa de aici pentru viaţa noastră de cuplu?

Recent, un părinte din categoriile privilegiate mi-a povestit că fiul său şi prietenii lui au făcut un pariu cu ei înşişi: să "ia" bacalaureatul corect şi cu medii foarte mari. Au reuşit şi erau foarte mândri. A fost ceea ce sociologii numesc o “strategie de distincţie / a fi diferit”.

Un studiu apărut în Social Psychological & Personality Science în ianuarie acest an concluzionează, în urma efectuării unor experimente, că cei care au un sens în viaţă sunt percepuţi ca fiind mai atrăgători de interlocutori. Mai multe detalii în continuare.

Nu poţi spune că ai caracter sau că acţionezi moral, atunci când urmezi mecanic sau prin imitaţie o linie de conduită. Caracterul implică alegere, iar inteligenţa caracterială presupune un ansamblu de instrumente şi operaţii care te ajută să alegi în cunoştinţă de cauză.

Un studiu ştiinţific foarte recent contrazice stereotipul, atât de comun printre românii posesori de diplome de studii superioare, potrivit căruia raţiunea, acţiunile calculate, contractuale ar duce la scăderea calităţii relaţiilor de prietenie şi de cuplu.

Diferenţele între copii sub aspectul capacităţii de autocontrol “prezic” şansele lor în viaţă într-o măsură aproximativ egală cu inteligenţa şi originea socială. Autocontrolul este obiect major de studiu pentru mai multe discipline. Nu şi în România...

Alpinista Crina Popescu – care, la 16 ani, a reuşit două recorduri mondiale – spune: “Cel mai greu e la antrenamente. În timpul escaladării, încercăm să ne bucurăm de toate…”. Transferaţi înţelepciunea acestui copil la orice proces de învăţare!

“Încerc să mă pun în locul lui, dar eu n-aş proceda aşa în niciun caz!” – îmi spune.

“Te pui în locul lui rămânând tu însăţi, cu trecutul tău, cu modul tău de a gândi sau încerci să fii, pentru câteva minute, el, cu trecutul lui, cu viaţa lui, cu modul lui de a gândi şi a simţi?” – întreb.

Mă priveşte nedumerită, uimită, un timp pare să nu înţeleagă ce vreau.

Rădăcinile empatiei
credit: lorettalovehuffblog.com

Apoi: “Acum, sigur, ştiu că a fost Cineva şi e obişnuit ca ceilalţi să-i acorde atenţie şi să-l asculte, iar de când s-a pensionat numai noi am rămas… Mda, cred că trebuie să fiu mai înţelegătoare…”

Tu ce înţelegi prin a fi empatic(ă)?