Scientia

Cât costă sufletul? Un studiu recent, bazat pe rezonanţa magnetică funcţională a creierului, a arătat cum valorile legate de "suflet", precum convingerile religioase, identitatea naţională sau codul etic ale fiecăruia dintre noi nu sunt de vânzare.

Ba mai mult, creierul elaborează informaţiile legate de valorile în care credem într-o zonă diferită faţă de cea dedicată situaţiilor mai profane, pentru care suntem gata, pentru un preţ bun, să ne schimbăm ideile.

Un studiu recent, efectuat de o echipă de la Emory University, Center for Neuropolicy, condusă de Gregory Berns şi publicat în Philosophical Transactions of the Royal Society, arată cum informaţiile legate de "suflet" şi de "sacru" – incluzând deci convingerile religioase, identitatea naţională sau codul de etică – au o zonă dedicată în creier şi nu se amestecă cu gândurile şi informaţiile legate de situaţii "profane". Ba mai mult, nu suntem dispuşi să "trădăm", să "vindem" convingerile noastre de suflet.

Din echipa lui Berns făceau parte inclusiv economişti, informaticieni, psihologi şi antropologi. Această echipă a pus la punct un test cu ajutorul căruia să se descopere ce loc îşi au în creier valorile de suflet/sacre şi cele profane. Echipa a folosit rezonanta magnetică funcţională (fMRI) pentru a înregistra activitatea creierului a 32 de persoane adulte în timp ce răspundeau unui test constând în 62 de afirmaţii, de la cele de genul: "Eşti un consumator de ceai" la cele mai profunde, cum ar fi "Eşti de acord cu căsătoriile între homosexuali", cerând participanţilor să spună dacă sunt de acord sau nu cu ele.

După ce au răspuns la cele 62 de întrebări, participanţilor la test li s-a dat posibilitatea să îşi modifice răspunsul în schimbul unor sume de bani. Participanţii puteau să primească până la 100 $ dacă erau de acord să semneze un document în care se făcea o afirmaţie contrară celei pe care au ales-o iniţial. Dacă persoana refuza să îşi schimbe ideea, în ciuda banilor oferiţi, se consideră că afirmaţia respectivă este una de "suflet" ("sacră"). Dacă acceptau bani şi îşi schimbau decizia se considera că era vorba de o afirmaţie "profană", care nu avea o valoare prea mare pentru cel testat.

Rezonanţa magnetică a arătat cum afirmaţiile de "suflet" activau o zonă a creierului legată de cea care stabileşte ceea ce este corect şi ceea ce este greşit, însă separată de cea activabilă de "recompense". Concluzia a fost că, în cazul valorilor profunde, este inutil să încercăm să schimbăm ideea cuiva, deoarece recompensa nu va funcţiona; creierul va decide că valorile de "suflet" nu sunt de vânzare.

Ba mai mult, în cazul participanţilor la test care nu vroiau să schimbe afirmaţiile în schimbul banilor, în ciuda insistenţelor cercetătorilor, s-a observat o activare a amigdalei din creier, care este centrul controlului emotivităţii; o dovadă a faptului că aceste persoane se simţeau ofensate sau indignate de propunerea primită.

Participanţii la test care făceau parte dintr-o organizaţie sportivă sau religioasă, dintr-un grup muzical sau legat de protecţia naturii, au demonstrat o activare mai intensă a zonei creierului dedicate valorilor "de suflet".

Concluzia lui Berns a fost că "schimbările culturale induc modificări ale creierului care, la rândul lor, au efecte asupra culturii. Cultura şi creierul nu pot fi separate".

Articolul din Philosophical Transaction of the Royal Society:
http://rstb.royalsocietypublishing.org/content/367/1589/754.abstract