Scientia

La începutul lui decembrie 2011 a fost confirmată de către NASA descoperirea primei planete foarte asemănătoare Pământului. Kepler-22b se situează la o distanţă faţă de propria stea care generează condiţii climatice ce ar putea să permită existenţa vieţii.

Misiunea Kepler, NASA, care „vânează” şi cataloghează exoplanetele (planete din afara Sistemului Solar), a descoperit recent mai bine de 1.000 de astfel de planete, dublând numărul celor cunoscute.

Pentru a detecta existenţa acestor planete, Kepler a studiat mai bine de 150,000 de stele, măsurând variaţia în luminozitate a acestora. În momentul trecerii planetelor prin faţa stelei, luminozitatea acestora din urmă, văzută de pe Pământ, se micşorează – variaţia fiind însă foarte mică. Pentru confirmarea existenţei planetelor, Kepler a studiat trecerea acestora prin faţa stelelor de cel puţin trei ori.

Numărul total de exoplanete identificate de misiunea Kepler este 2,326; dintre acestea 207 au o mărime asemănătoare cu cea a Pământului, 680 sunt mai mari ca Pământul, 1,181 au mărimi asemănătoare cu planeta Neptun, 203 cu Jupiter, iar 55 sunt mai mari ca Jupiter.

Optimizând metodele de căutare, Kepler a reuşit să găsească un număr mare de exoplanete de dimensiuni relativ mici (asemănătoare Pământului) în ultimii 2 ani. Pe lângă acestea, numeroase planete de dimensiuni mari – mai uşor de observat, deoarece generează o variaţie a luminozităţii stelelor mai importantă – au fost studiate în detaliu. S-a ajuns astfel la concluzia că numărul planetelor din galaxia noastră cu dimensiuni între cea a Pământului şi de patru ori aceasta ar putea să fie foarte mare.

Dintre planetele observate, cele mai interesante sunt cele care au dimensiuni şi structuri oarecum asemănătoare Pământului şi sunt situate la o distanţă faţă de propria stea, care permit existenţa condiţiilor climatice propice vieţii. Evident, interesul pentru astfel de obiecte este inclusiv legat de posibila existenţă a extratereştrilor, despre care la ora actuală nu avem nici o dovadă.

Cercetătorii din cadrul misiunii Kepler au identificat circa 50 de planete aflate în aşa-numita „zonă locuibilă” – adică o regiune faţă de propria stea propice vieţii.

Dintre aceste planete „locuibile”, prima care ar putea într-adevăr să fie o planetă geamănă a Terrei este Kepler-22b.

Kepler-22b orbitează în jurul propriei stele exact la mijlocul „zonei locuibile” – deci în condiţii ideale. Are diametrul de circa 2 ori şi jumătate mai mare ca cel al Pământului şi orbitează mai aproape faţă de propria stea decât Terra, într-o perioadă de 290 de zile (cât ar dura practic un an pentru eventualii extratereştrii care ar locui acolo). Steaua planetei Kepler-22b este o pitică galbenă, de tip G, ca şi Soarele, fiind însă mai mică şi mai rece decât acesta. Sistemul se situează la circa 600 de ani-lumină faţă de noi, în constelaţia Lebedei.

La ora actuală nu se cunosc masa, densitatea şi compoziţia planetei. În absenţa atmosferei temperatura medie ar trebui să fie în jur de -11 C, dacă însă există o atmosferă, temperatura ar putea ajunge la 22 C – o condiţie ideală existenţei vieţii.

Descoperirea acestor planete este extrem de importantă – nu doar pentru o cunoaştere mai detaliată a galaxiei noastre, ci şi pentru a putea fixa mai bine anumiţi parametri care ne permit să facem ipoteze concrete asupra existenţei extratereştrilor.

O ecuaţie care permite un calcul al numărului de planete care ar putea găzdui civilizații mai avansate ca a noastră este faimoasa ecuaţie a lui Drake, care multiplică o serie de factori legaţi de: numărul de stele din galaxie, numărul de planete pe care s-ar putea dezvolta viaţă inteligentă, care să aibă capacitatea şi dorinţa de a trimite mesaje în spaţiu, durata de viaţă a unei civilizaţii avansate. Dăm un exemplu: dacă se formează în galaxia noastră circa 10 stele pe an şi jumătate au câte 2 planete care pot găzdui viaţa, dar doar pe una dintr-o sută de planete viaţa este “inteligentă” şi dintre acestea doar una dintr-o sută dezvoltă o tehnologie capabilă de a trimite mesaje în spaţiu, iar civilizaţia respectivă trăieşte 10,000 de ani, atunci numărul de civilizaţii extraterestre avansate în galaxia noastră ar fi în jur de 10. Numărul însă ar putea să fie mult mai mare! (Pentru cine vrea să afle mai multe poate să facă o căutare pe Internet după ecuaţia lui Drake).

Evident că nimeni la ora actuală nu cunoaşte cu precizie valorile numerice ale factorilor din ecuaţia lui Drake – există o serie de ipoteze, care dau un număr al posibilelor civilizaţii extraterestre dezvoltate în galaxia noastră între câteva unități şi zeci (sau chiar sute) de mii.

Unii dintre aceşti factori, legaţi de formarea stelelor şi a planetelor, pe măsură ce observaţiile astronomice devin mai precise, devin cunoscuţi din ce în ce mai bine. Este de exemplu cazul planetelor locuibile – precum Kepler-22b. Alţi factori la ora actuală sunt doar “ghiciţi” (numărul de civilizaţii extraterestre care sunt dezvoltate şi au dorinţa de a comunica, pentru care este considerată valoarea de una dintr-o sută). Un alt factor important, de exemplu, este durata unei civilizaţii extraterestre avansate – timpul în care este capabilă şi dornică să comunice. Cum bine ştim, o civilizaţie avansată (dacă a noastră se poate considera avansată) se poate autodistruge (războaie, schimbări climatice) sau anumite cataclisme o pot distruge. La ora actuală, valoarea considerată este de 10,000 ani, însă există oameni de ştiinţă care susţin că durata de viaţă a unei civilizaţii extraterestre cu adevărat avansate ar putea fi mult mai mare, ceea ce ar duce la creşterea numărului de posibile civilizaţii extraterestre în galaxie.

Kepler-22b este nu doar o planetă extrem de interesantă din punct de vedere astronomic, ci şi una care ar putea găzdui fiinţe mai mult sau mai puţin asemănătoare nouă.