Scientia

La puţin timp după dezastrul abătut asupra Japoniei în urma cutremurului şi tsunamiului din 11 martie 2011, în Statele Unite a fost detectată, în aer, o cantitate de sulf radioactiv care provenea de la Fukushima. Cercetătorii americani au studiat acest vânt radioactiv.

Oamenii de ştiinţă americani au studiat acest „vânt radioactiv” pentru a estima daunele produse în urma dezastrului centralei nucleare de la Fukushima.

Pe 11 martie 2011 la ora locală 14.46, un violent seism cu magnitudinea de 9 grade pe scara Richter a avut loc la o adâncime de circa 24 km în largul oceanului Pacific, la circa 130 km de oraşul japonez Sendai.

Cutremurul, cel mai puternic din istoria Japoniei şi unul din cele mai puternice din istoria seismologiei a ţinut mai bine de două minute şi a generat o serie de dezastre: de la un tsunami uriaş care a măturat coastele Japoniei, la incendii devastatoare şi daune asupra centralelor nucleare de la Fukushima. Mii de persoane şi-au pierdut viaţa. 

Centralele nucleare de la Fukushima au fost puternic afectate – se tot discută în ultima vreme despre cât de grave pot să fie daunele provocate. O metodă ingenioasă pentru a stabili daunele de la Fukushima a fost pusă la punct de către cercetătorii americani care au analizat radioactivitatea vântului. Cercetătorii au măsurat sulful radioactiv din atmosferă adus în Statele Unite de curenţii de aer care veneau din Japonia.

Sulful radioactiv, cu numărul de masă 35, se formează în urma reacţiei nucleare a neutronilor (care proveneau de la reactorul de la Fukushima) cu clorul, care se găseşte în apa oceanului cu care a fost inundat reactorul pentru a fi răcit. Sulful 35 generat în urma dezastrului de la Fukushima s-a combinat cu oxigenul - rezultând dioxidul de sulf -  şi cu alţi compuşi, formând sulfaţi, sub formă de aerosol, în atmosferă. Vânturi puternice au dus aceşti compuşi înspre vest, o parte ajungând în Statele Unite, unde o echipă de la San Diego a măsurat radioactivitatea acestui element.

În mod normal, se măsurau între 180 şi 475 atomi de Sulf 35 într-un metru cub de aer (sulful radioactiv este produs şi în atmosferă în urma interacţiei razelor cosmice cu elementele din atmosferă). Însă, numărul înregistrat în 28 martie 2011 era de circa 1500, deci mult mai mare decât cel considerat normal.

Următorul pas a fost punerea la punct a unei simulări pe calculator care să urmărească dioxidul de sulf şi aerosolii în drumul lor din Japonia până în Statele Unite; concluzia a fost că doar 0.7% din sulful radioactiv generat a ajuns la San Diego, radioactivitatea generată nefiind periculoasă. Pe baza acestei simulări s-a putut estima chiar şi radioactivitatea de la Fukushima, locul-sursă al poluării. Astfel, s-a ajuns la concluzia că, acolo, radioactivitatea generată de sulful radioactiv a fost de circa 365 de ori mai mare decât cea normală.

Cercetătorii au putut calcula câţi neutroni au fost generaţi în timpul dezastrului, chiar aceştia fiind cei ce au generat sulful radioactiv. Cu ajutorul acestor calcule poate fi estimată adevărata dimensiune a evenimentelor de la Fukushima. Pe fiecare metru pătrat de reactor care a fost inundat (pentru răcire) cu apa oceanului au fost ejectaţi, înainte de 20 martie 2011, circa 400 de miliarde de neutroni, susţin unii cercetători.

Alţii sunt însă sceptici. Este cazul lui Andreas Stohl, de la Norwegian Institute for Air Research din Kjeller, care susţine că modelul pentru simularea vântului de la Fukushima la San Diego, deci pe o distanţă de aproximativ 10.000 km, este extrem de imprecis şi că nu se pot trage concluzii cantitative din aplicarea acestui model, deoarece erorile pot fi foarte mari.