Scientia

În urma cutremurului devastator din Japonia (11 martie 2011) îşi fac apariţia pe scena coşmarurilor noastre monştri care sunt minusculi, dar pot ucide. Este vorba despre substanţele radioactive care provin de la centralele nucleare de la Fukushima.

În urma accidentului ce a avut loc, aceste substanţe radioactive au început să se răspândească în mediul înconjurător. Numele acestor monştri sunt: cesiu 137 şi iod 131. Facem pe scurt cunoştinţă în acest articol cu aceşti monştri tăcuţi, dar extrem de ofensivi, care pot genera boli necruţătoare sau chiar ucide rapid.

Nu există probabil persoană la ora actuală care să nu fi auzit despre devastatorul cutremur de 9 grade pe scara Richter care a avut loc în Japonia. În urma cutremurului, dezastrul s-a abătut asupra Japoniei, venind dinspre ocean. Pe 11 martie 2011, data care va rămâne marcată cu roşu în calendarul omenirii, la ora locală 14.46, un violent seism cu magnitudinea de 9 grade pe scara Richter a avut loc la o adâncime de circa 24 km în largul oceanului, la circa 130 km de oraşul japonez Sendai, puternic afectat.

Cutremurul, cel mai puternic din istoria Japoniei  şi unul din cele mai puternice din istoria seismologiei, a ţinut mai bine de 2 minute şi a generat o serie de dezastre: de la un tsunami uriaş care a măturat coastele Japoniei, la incendii devastatoare şi daune asupra centralelor nucleare de la Fukushima. Zeci de mii de persoane şi-au pierdut viaţa sau sunt date dispărute. Violenţa cutremurului a dus inclusiv la deplasarea axei terestre.

O înregistrare cum probabil nu aţi mai văzut a impactului tsunamiului care a lovit Japonia

Reactoarele de la Fukushima au fost puternic afectate – se tot discută în ultima vreme despre cât de grave pot să fiu daunele provocate; alerta este maximă în Japonia, dar nici ţările învecinate nu sunt liniştite. Norul (mai mult sau mai puţin) radioactiv este urmărit cu mare interes de către populaţie şi monitorizat în trecerea lui de la un continent la altul. Nivelul de radioactivitate, cel puţin în Europa la ora actuală, nu este un pericol pentru populaţie.

Cei care însă lucrează în mod eroic la centralele de la Fukushima pentru a îndepărta, pe cât posibil, pericolul, îşi pun cu adevărat viaţa în pericol. Din ce cauză? Din cauza unor elemente invizibile însă extrem de dăunătoare. În funcţie de tipul şi cantitatea de radiaţie absorbită, şi vom reveni asupra acestui subiect (daunele biologice ale radiaţiilor), se poate muri extrem de rapid  sau daunele se pot manifesta mult timp după iradiere: prin apariţia unei forme tumorale sau prin mutaţii genetice care pot afecta generaţiile viitoare.


Primul monstru: cesiul 137

Cesiul, simbolul chimic Cs, este un element care are în nucleu un număr de 55 de protoni şi care se prezintă în natură sub forma metalică cu punctul de topire la 28 C (deci într-o zi de vară ar fi în stare lichidă). În funcţie de numărul de neutroni care se află în nucleu, cesiul poate fi stabil (Cs 133) sau radioactiv (cum ar fi Cs 137). Cesiul radioactiv care ne interesează pe noi - şi anume Cs 137 - are un număr de 82 de neutroni în nucleu şi nu este stabil; se transformă cu un timp de înjumătăţire de circa 30 de ani în bariu, printr-un proces de dezintegrare beta (cu emisie de electroni şi antineutrini).

Cesiul radioactiv se formează în urma proceselor de fisiune nucleară care au loc într-un reactor nuclear. În momentul în care se petrece un accident nuclear, Cesiul radioactiv poate ajunge în apă şi poate contamina produsele alimentare. În felul acesta poate ajunge în final în organism unde se poate fixa în ţesuturile moi sau în oase şi muşchi, unde, prin radiaţia pe care o emite, poate genera diverse forme tumorale.


Al doilea monstru: iodul 131

Iodul este un element solid, nemetalic, care se prezintă în natură atât sub forma radioactivă cât şi sub forma stabilă. Toţi atomii de iod au în nucleu un număr de 53 de protoni. Numărul de neutroni poate varia - şi acest număr este cel care defineşte natura radioactivă sau nu a iodului.

De exemplu, iodul 127, cel care are 74 de neutroni în nucleu, este stabil. Există însă un număr mare (36) de izotopi ai iodului care sunt radioactivi. Printre aceştia se numără şi Iodul 131, care are în nucleu un număr de 78 de neutroni.

Iodul 131 este produs în urma proceselor de fisiune care au loc într-o centrală nucleară şi în momentul producerii unui accident poate fi eliberat în atmosferă, se poate acumula în sol sau iarbă, intrând în felul acesta în circuitul alimentar. Are un timp de înjumătăţire de circa 8 zile şi se transformă în Xenon prin procesul de dezintegrare beta (vezi mai sus ce înseamnă).

Iodul are un rol extrem de important la nivelul tiroidei, unde contribuie la sinteza hormonilor tiroidieni, cei care controlează practic activitatea întregului organism. În momentul în care în tiroidă intră iodul radioactiv, iodul 131, acesta poate da naştere, prin radiaţia pe care o emite, unor forme tumorale.


Eroina: iodura de potasiu

Iodura de potasiu, KI, este o sare (sare iodată) – un produs compus din atomi de iod şi potasiu. Sarea iodată introduce în organism iod ne-radioactiv, care este absorbit de tiroidă, saturând-o cu iod. În felul acesta, tiroida, neavând nevoie de alt iod, nu mai absoarbe iod radioactiv (dacă acesta intră în organism) şi ne putem proteja de efectele nocive asupra tiroidei ale Iodului 131.

Iodura de potasiu trebuie consumată însă în mod raţional şi doar la indicaţia medicului, întrucât un consum exagerat poate genera daune chiar mai mari decât cele cauzate de o eventuală expunere la iod radioactiv în cantităţi mici.

Autoarea mulţumeşte pentru colaborare dnei Diana Sirghi.