Albert EinsteinAlbert Einstein a fost una din cele mai strălucite minţi din istoria civilizaţiei umane. Contribuţia sa ştiinţifică pare să nu fie egalată de nimeni altcineva. Teoriile sale privind relativitatea ne ajută astăzi să înţelegem timpul, spaţiul, energia şi gravitaţia.

 

 

 

"Există o lume uriaşă, independentă de fiinţă umană, apărând în faţa noastră ca un miraculos şi etern mister, cel puţin în parte accesibil cercetării şi gândirii noastre. Contemplarea acestei lumi ne apare ca o eliberare."

 

Albert Einstein s-a născut în Ulm, Germania, pe data de 14 martie 1879. Părinţii se numeau Pauline şi Hermann Einstein. Interesant este faptul că aceştia nu au avut niciodată vreo legătură cu domeniul matematicii sau cu ştiinţa în general. Chiar şi micul Albert nu a dovedit că ar avea vreo aptitudine pentru aşa ceva, fiind suspectat la un moment dat că ar fi chiar retardat. Vorbea lent, cu pauze îndelungate pentru a gândi temeinic ceea ce avea să spună.

O povestioară pe care Einstein o spunea adesea s-a întâmplat pe vremea când avea cinci ani, văzând o “minune”: o busolă. Acul acesteia arata mereu nordul, deci există “ceva profund ascuns” ce determina acest lucru.

 

Copil fiind, a fost stimulat de unchiul său, inginer şi de un student la medicină ce lua masa săptămânal cu familia acestuia.

Deşi în general a avut note bune, Einstein a dispreţuit şcoala academică la care a fost trimis în Munich, unde succesul depindea doar de memorare şi supunerea faţă de autoritate. Studiul de bază şi l-a făcut singur, acasă, ajutat de cărţile de matematică, fizică şi filozofie. Un profesor chiar a sugerat la un moment dat că tânărul Albert să părăsească şcoală, deoarece prezenţa sa deteriora respectul elevilor faţă de cadrele didactice. Datorită mutării familiei în Italia, el chiar a părăsit acea şcoală.


A suferit Einstein de sindromul Asperger, o formă uşoară de autism? Cert este că nu există destule date istorice pentru a se putea răspunde cu certitudine. Poate a fost doar un copil timid şi retras. Dificultăţile avute la şcoală ar fi putut fi cauzate de exigenţa profesorilor germani, iar pe de altă parte de situaţia de a fi un copil evreu într-o şcoală catolică.


"Este aproape un miracol că metodele de predare moderne nu au înăbuşit complet sfânta curiozitate de a cerceta; pentru că ceea ce aceste delicate plante au nevoie mai mult decât orice, pe lângă stimulare, este libertatea."

În 1895 dă examen de admitere la Institutul Federal Elveţian de Tehnologie, însă nu reuşeşte să intre. Este sfătuit să se înscrie la şcoală elveţiană din Aarau; aici profesorii sunt deschişi ideilor sale. După finalizarea acestor studii, Einstein intra la Institutul de Tehnologie din Zurich. În această perioadă îşi dă seama că fizica este ceea ce îl interesează în special, “cea care găseşte căile de a ne îndruma către esenţă”.

După absolvire, Albert Einstein face eforturi pentru a rămâne să lucreze în cadrul unei universităţi, dar încercările sale eşuează. Nu găseşte decât posturi temporare, la periferia vieţii academice. Ajunge în cele din urmă să deţină o funcţie la Oficiul Elveţian de Patente din Berna. Acest lucru a avut o importanţă covârşitoare pentru el, pe de o parte material, având un venit stabil, iar pe de altă parte munca antrenantă la care lua parte. Pe lângă toate acestea, acum va avea timp să se dedice şi studiului, ceea ce se va concretiza în începerea publicării diverselor articole ştiinţifice.

 

 

Albert Einstein

Manifest Einstein (9 iulie 1955, Londra)
Textul din imagine: "Ar trebuie să alegem moartea, doar pentru că nu putem uita de certurile noastre? Facem apel, ca fiinţe umane la alte fiinţe umane. Aminteşte-ţi de umanitatea ta şi uită de restul"
credit: scarletgothica.deviantart.com



Academia Olimpia. Cel mai apropiat prieten din acele vremuri şi, de asemenea, coleg la Biroul de Patente, a fost Michele Besso. Împreună cu acesta şi cu alţi amici din Berna, necunoscuţi în lumea ştiinţifică, Einstein obişnuia să se întâlnească regulat pentru a discuta pe subiecte ştiinţifice şi filozofice. Ei s-au autointitulat, în glumă, Academia Olimpia.

Einstein a început să atragă atenţia odată cu articolele publicate, urmând ca nu peste mulţi timp să fie invitat în mediul academic, ca profesor asociat la Universitatea din Zurich, apoi profesor titular la Universitatea Germană din Praga.

Mileva Maric. În vreme ce studia la Universitatea din Zurich, între tânărul şi chipeşul Albert şi o tânără sârbă, Mileva Maric, singura femeie din clasa de fizică a lui Albert, a apărut o pasiune. Familia lui s-a opus temeinic ideii de căsătorie, chiar şi după ce Mileva a dat naştere unei fetiţe. Această fetiţă se pare că a fost dată spre adopţie.

După ce Einstein a obţinut postul la Oficiul de Patente, el şi iubita sa au reuşit să se căsătorească, în 1904 şi 1910 soţia sa dăruindu-i câte un fiu. Cei doi soţi obişnuiau să discute despre fizică, însă nu sunt dovezi că Mileva ar fi adus contribuţii majore la realizările lui Albert Einstein.

 

Albert Einstein

Albert Einstein



Prin intermediul corespondenţei, vizitelor şi reuniunilor ştiinţifice, Einstein ajunge să-i cunoască pe cei mai mulţi dintre fizicienii de marcă ai vremii. În 1912 Institutul Federal Elveţian de Tehnologie îl invită să activeze ca profesor. Aici, cu ajutorul unui prieten vechi, reuşeşte să-şi pună la punct aparatul matematic, atât de necesar pentru formularea teoriilor sale.

În anul 1914, guvernul german îi oferă lui Einstein calitatea de membru al prestigioasei Academii Prusace de Ştiinţă, precum şi posibilitatea de a fi cercetător la Berlin. În momentul în care Einstein părăsise ţara în care se născuse, el renunţase la cetăţenia germană, ca şi la întreaga societate militară de acolo. Însă Berlinul, fără obligaţii de predare şi cu o întreagă galaxie de oameni de ştiinţă celebri drept colegi, a fost irezistibil. Era cel mai ridicat nivel al unei cariere ştiinţifice la care putea aspira.

“Cu aşa faima, nu rămâne mult timp pentru soţia sa”, se plângea Mileva. Einstein s-a simţit tot mai sufocat şi constrâns în această relaţie. A găsit consolare într-o aventură cu o verişoară a sa, Elsa Lowenthal. Soţii s-au separat în 1914, iar divorţul a urmat în 1919. În acelaşi an s-a căsătorit cu Elsa.

“Am învăţat repede să simt ceea ce mă conduce către ceea ce este fundamental şi să las în urma orice altceva din multitudinea de lucruri ce se învârt prin minte.”

Articolele din Analele fizicii. În luna martie a anului 1905, Einstein trimite celei mai de seamă reviste de ştiinţă germane, Analele fizicii, un articol despre un alt mod de înţelegere a structurii luminii. Şi anume structura corpusculară, ce presupune existenţa unor particule independente de energie. Max Planck sugerase că energia ar fi discretă cu câţiva ani în urmă, însă Einstein merge mult mai departe, contrazicând teoria general acceptată a luminii formate din unde electromagnetice.

În mai, revista amintită primeşte un alt articol, în care teoria energiei cinetice explica temperatura ca un efect al agitaţiei continue a atomilor. Astfel, mişcarea Browniană, bine-cunoscută, căpăta o rezolvare. Se crea astfel un puternic instrument de studiere a mişcării atomice.

La aceeaşi revistă, Einstein trimite în luna iunie a aceluiaşi an un articol despre magnetism şi mişcare, în care explica principiul relativităţii: un obiect se comportă în acelaşi fel indiferent că este în repaus sau într-o incintă cu mişcare uniformă. Însă în acord cu teoria electromagnetismului lui Maxwell, lumina n-ar trebui să se comporte în acest fel. Viteza luminii nu variază. Einstein găsise că principiul relativităţii era compatibil cu teoria electromagnetică. A trebuit “doar” o nouă şi mai atentă reconsiderare a timpului.

E=mc2. În septembrie 1905, Einstein supune atenţiei o consecinţă remarcabilă a teoriei speciale a relativităţii: dacă un corp emite o anume cantitate de energie, atunci masa corpului va scădea proporţional. Apare celebra ecuaţie E=mc2.

 

Poza conferinţa de la Solvay

Conferinţa Solvay din 1927 - poză de grup



“În lumina cunoaşterii, realizările apar ca ceva firesc şi orice student inteligent o poate face fără prea mare dificultate. Dar anii de căutare neobosită în întuneric, cu istovirea şi pierderea încrederii şi intrarea în lumina – doar cine a trăit asta poate înţelege”.

Einstein nu a fost cel care a avut primele idei despre relativitate. Teoriile sale au fost construite pe o bază pregătită de zeci de experimente şi câteva încercări de teoretizare. După cum a spus chiar el, fără Maxwell şi Lorentz n-ar fi reuşit să descopere relativitatea.

Bineînţeles, acest mare om de ştiinţă a reuşit să înţeleagă, să gândească mai departe, să lege faptele şi să construiască o teorie ce ne-a adus mult mai aproape de înţelegerea Universului în care trăim.

Relativitatea generală. După relativitatea specială, Einstein a simţit nevoia unei teorii generale. A început să întrevadă legătura dintre mişcare şi gravitaţie. Munca a fost una asiduă, iar o colaborare în materie de tehnici matematice a fost esenţială, teoriile sale atingând un grad de abstractizare tot mai ridicat. În acelaşi timp, viaţa particulară nu era tocmai satisfăcătoare, producându-se separarea de soţia sa. Pe lângă această, după terminarea primului război mondial, savantul a început să participe la viaţa politică.

Teoria generală a relativităţii a fost finalizată în 1915. Noile ecuaţii ale gravitaţiei prezentau o logică simplă, în ciuda matematicii complicate. Cu nouă viziune oferită asupra timpului, spaţiului, materiei şi energiei, Albert Einstein devine simbolul noii fizici. Ziarele la acea vreme chiar i-au exagerat calităţile, spunând despre el că este singurul capabil să îşi înţeleagă noile teorii. Mai ales că mulţi gânditori sau oameni de rând aveau dificultăţi serioase în a face asta.

“Am devenit asemeni regelui Midas, numai că tot ce atingeam în loc să se transforme în aur, se transformă într-un circ.” În 1922 i se acorda premiul Nobel pentru fizică.

Albert Einstein se implica tot mai mult în viaţa politică şi socială, mai ales după terminarea primului război mondial. Îşi reia cetăţenia germană, susţine cauza liberală. "Cât de mult aş vrea să existe undeva o insulă pentru cei ce sunt inteligenţi şi bine intenţionaţi! Într-un asemenea loc aş fi un patriot înflăcărat." Partidul Nazist începe să devină puternic. Fizicienii ce făceau parte din ele îl atacă pe Einstein, susţinând că teoria relativităţii e doar “ fizică evreiasco-comunistă”.  Odată cu venirea la putere a lui Hitler, lupta antisemită şi antifascistă începe să devină zadarnică şi, mai mult, periculoasă. Einstein părăseşte Germania în 1932, iar anul următor renunţa din nou la cetăţenia germană.


Multe universităţi doresc să-l aibă, însă el deja acceptase oferta Institutului de Studiu Avansat din Princeton, New Jersey. În 1940 devine cetăţean american. În 1936 soţia sa, Elsa, moare.

“Preocuparea pentru el însuşi trebuie să constituie întotdeauna obiectivul de bază al efortului ştiinţific al omului, astfel încât gândirea ştiinţifică să fie o binecuvântare pentru omenire, nu un blestem.”

În anii ’30, oamenii de ştiinţă începuseră deja să lucreze cu aparatură tot mai sofisticată. Tendinţele erau de colaborare între tot mai multe persoane, un lucru cu care Einstein nu era obişnuit, el fiind învăţat să teoretizeze singur.

 

Casa lui Einstein din Princeton
Casa lui Einstein din Princeton



Scrisoarea către Roosevelt. În august 1939, fizicienii nucleari, ce descoperiseră deja fisiunea nucleului de uraniu, au venit la el, însă nu pentru un ajutor ştiinţific, ci politic. Ei realizaseră potenţialul distructiv al acestei descoperiri şi se temeau că naziştii experimentează deja acest lucru. Einstein îi scrie lui Roosevelt, atenţionându-l de pericol. Guvernul Statelor Unite începe să pregătească războiul nuclear. În tot acest proiect al bombei nucleare, a fost singurul rol jucat de Einstein.

După terminarea celui de-al doilea război mondial, savantul a făcut apel pentru dezarmarea nucleară, având influenţă atât asupra oamenilor de ştiinţă, cât şi asupra publicului larg. De asemenea, s-a opus reînarmării Germaniei şi a criticat Războiul Rece dus de Statele Unite. Susţinător fervent al Naţiunilor Unite, a crezut întotdeauna că soluţia conflictelor internaţionale este legea mondială, guvernul mondial.

În căutarea teoriei totului... Einstein a crezut că dacă poate găsi o teorie unificată, aceasta va putea explica structura materiei. Din această cauză a respins teoria cuantică, ce descria realitatea în termeni de probabilităţi. De-a lungul timpului, el a propus diverse teorii unificate, cărora însă le-au fost găsite diverse lacune, în special chiar de către el personal. Nu s-a descurajat însă niciodată, încercând iar şi iar. “Este de ajuns ca unul singur să încerce să înţeleagă câte o părticică de mister în fiecare zi.” Cu acest crez Einstein a dat umanităţii o nouă viziune a Universului fizic, ca şi un model despre ceea ce o persoană poate deveni.

Aproape de preşedinte... În 1952 i se oferă postul de Preşedinte al Israelului, un titlu onorific. Bătrân şi bolnav însă, trăind liniştit la Princeton, el respinge această onoare. Însă interesul pentru acţiuni publice continuă.

“Un lucru am învăţat într-o viaţă de om: acela că toată ştiinţa noastră, comparată cu realitatea, este primitivă şi copilărească. Şi totuşi este cel de preţ lucru pe care îl avem.”

Pentru mai multe articole despre Albert Einstein, clic aici.