Scientia

Ştim că alimentele reprezintă sursa de energie a organismului uman. Dar alimentele nu sunt absorbite în felul în care noi le mâncăm, ci sunt supuse unor procese complexe de descompunere care, prin multiple reacţii chimice, produc componente de bază ce sunt asimilate de organism. Detalii - în acest articol.

INTRODUCERE

Noi apreciem diversitatea de mâncăruri disponibile în funcţie de gust, miros, aspect ori, câteodată, raportat la sfaturile medicului. Dar după ce alimentele suferă masticaţia şi înghiţirea, începe procesul de descompunere în componentele fundamentale, care vor fi absorbite în sânge. Odată intrate în procesul de digestie, alimentele suferă modificări radicale în urma cărora organismul îşi asigură energia necesară funcţionării normale de zi cu zi.

Mecanismele interne de producere a energiei ale organismului sunt rezultate în urma a milioane de ani de evoluţie, fenomen care a presupus  o adaptare continuă şi, prin urmare, o optimizare a modului în care sursele de hrană sunt gestionate de diversele tipuri de sisteme digestive. Aceste mecanisme presupun efectuarea unor reacţii chimice prestabilite care, în linii mari, sunt cam aceleaşi pentru toate organismele existente.

CE SE ÎNTÂMPLĂ CU ALIMENTELE ODATĂ INTRATE ÎN ORGANISM?

Deşi noi consumăm o diversitate impresionantă de alimente, în organism ajung doar componente simple, astfel:

::: din zaharuri, dulciuri şi făinoase ---> glucoză şi fructoză (mai puţin);
::: din carne şi proteinele vegetale ---> aminoacizi;
::: vitaminele, mineralele, antioxidanţii din alimente sunt asimilaţi fără descompuneri suplimentare.

O parte din componentele de bază arătate mai sus sunt depozitate în organism ori sunt descompuse în molecule mai simple. Zaharurile, grăsimile şi proteinele - elementele simple ale principalelor componente alimentare - suferă transformări formând o moleculă de acetat activ şi fiind atrase într-un proces ciclic numit ciclul acizilor tricarboxilici. În final se ajunge la formarea de apă şi dioxid de carbon.

După cum se poate observa şi din imaginea de mai sus, din reacţiile chimice pe care alimentele le suferă în organism şi care constau din multiple scindări de molecule, oxidări, transfer de electroni, în final se produce apă, dioxid de carbon şi energie.

CARE ESTE SURSA DE ENERGIE A ORGANISMULUI?

Energia produsă prin oxidarea (arderea) alimentelor se înmagazinează sub forma unor fosfaţi macroenergici, cum este cazul adenozinului trifosfat. Dar acesta este în cantitate foarte mică şi se epuizează repede. Creatinfosfatul - un alt fosfat macroenergic, se găseşte în cantitate ceva mai mare, dar nici acesta nu este suficient pentru eforturi prea mari.

Pentru eforturi prelungite organismul uman foloseşte glucoza din sânge. O moleculă de glucoză este alcătuită din 6 atomi de carbon plus oxigen şi hidrogen. Molecula este descompusă în două molecule de piruvat şi se eliberează două molecule de energie (adenozinul trifosfat). În acest fel, prin descompunerea rapidă şi continuă a glucozei se obţine energia necesară organismului.

Concentraţia de glucoză din sânge este indicator de bază pentru centrul foamei din creierul nostru. Astfel, pe baza concentraţiei de glucoză, se declanşează ori nu senzaţia de foame.

CREIERUL FOLOSEŞTE ENERGIA REZULTATĂ DIN DESCOMPUNEREA GLUCOZEI?

Creierul este cel mai mare consumator de energie din organism. Concret, cele aproximativ 10 miliarde de neuroni din creierul nostru folosesc peste 60% din energia consumată de întreg organismul într-o zi. Creierul foloseşte ca sursă de energie nu numai glucoza, dar şi acizii graşi din grăsimi, cât şi corpii cetonici.

CE SE ÎNTÂMPLĂ CÂND SE TERMINĂ RESURSELE DE GLUCOZĂ?

Glucoza este o sursă de energie rapidă. Dar aceasta se poate epuiza în cazul unor eforturi prelungite ori al înfometării. Ce se întâmplă atunci cu organismul? Cum îşi produce energia necesară funcţionării? În astfel de situaţii organismul apelează la grăsimi. Spre deosebire de glucoză, grăsimile, deşi mai eficiente (dintr-un gram de proteine se produc 9 kcal, pe când un gram de glucoză produce 4 kcal), sunt mai greu de mobilizat.

Această prioritate a folosirii resurselor energetice de către organism explică de ce este nevoie de efort fizic prelungit pentru a slăbi; cu alte cuvinte, de ce un simplu joc de fotbal ori o alergare uşoară nu vă reduce stratul de grăsime simţitor, mai ales dacă aportul de calorii de dinainte de efort şi de după este semnificativ.

BIBLIOGRAFIE:
Radu Olinescu, Alimentaţia sănătoasă, Editura Niculescu, 2000