Scientia

Din multe puncte de vedere suntem asemănători animalelor. Ştim însă că suntem speciali, că deşi anatomic semănăm foarte bine, de pildă, cu unele maimuţe antropoide, abilităţile cognitive ne fac deosebiţi, ceea ce ne-a permis să devenim stăpânii planetei şi să visăm la a popula altele. Dar ce ne face deosebiţi? Iată o listă de 10 trăsături...

Omul nu are cel mai mare creier. "Regele" în materie de mărime a creierului este caşalotul. Omul nu are nici cel mai mare creier raportat la mărimea organismului. Sunt multe specii de păsări la care creierul reprezintă 8% din greutatea corpului, pe când la om reprezintă doar 2,5%. Cu toate acestea, creierul uman are abilităţi de înţelegere a lumii mult superioare tuturor celorlalte animale.

2. Deplasarea în poziţie verticală

Omul este singurul primat care foloseşte ca manieră principală de deplasare poziţia verticală. Din păcate însă, deşi verticalitatea are avantaje certe (disponibilitatea mâinilor pentru alte activităţi ori o perspectivă mai largă asupra mediului înconjurător), sunt şi dezavantaje ale acestui progres evolutiv: curba lombară care ne permite să ne menţinem echilibrul poate duce la apariţiei durerilor de spate. Pe de altă parte, modificările bazinului survenite în cursul evoluţiei spre verticalitate (împreună cu dimensiunile mari ale capului) ne fac vulnerabili la naştere; cu o sută de ani în urmă, naşterea era una dintre principalele cauze ale mortalităţii la femei.

3. "Lipsa" părului

În comparaţie cu maimuţele antropoide, omul pare diferit şi prin lipsa părului. Aparenţele înşală însă: avem aproximativ acelaşi număr de fire de păr pe centimetru pătrat ca acestea. Ce ne diferenţiază este grosimea, lungimea şi culoarea părului ce ne acoperă trupului.

4.  Mâinile

Omul nu este singurul animal care are deget mare opozabil la mâini; au, de asemenea, ba chiar şi la picioare, cele mai multe dintre primate. Ce ne face totuşi speciali este flexibilitatea tuturor degetelor mâinii, fapt ce ne conferă o mare dexteritate şi o abilitate extraordinară în a manipula instrumentele de care ne folosim în diverse activităţi.

5. Vorbirea

Inutil să mai spunem, abilitatea de a comunica (ce nu există doar la om, ci până şi la bacterii) şi-a găsit desăvârşirea din punct de vedere al complexităţii mesajelor ce pot fi transmise la om. Laringele (care este aşezat mai jos decât la cimpanzei), împreună cu osul hioid (unic, în sensul că nu este ataşat de un alt os al corpului, permiţând articularea cuvintelor) şi alte elemente structurale specifice, constituie un mecanism al vorbirii unic care, probabil, este una dintre principalele surse al progresului omului din ultimele mii de ani.

6. Îmbrăcămintea

Cu puţine excepţii astăzi, omul poartă veşminte în cele mai multe dintre situaţiile existenţei sale. Apariţia acestui obicei a influenţat nu numai viaţa speciei noastre, ci şi pe a altor animale folosite pentru a asigura materia primă necesară confecţionării hainelor.

6. Controlul focului

Importanţa controlării focului de către om a fost scoasă în evidenţă cu pregnanţă de către scriitori şi oameni de ştiinţă deopotrivă. Pe de-o parte, focul ne-a permis să vedem noaptea şi să ţinem animalele de pradă deoparte, într-o anumită perioadă a evoluţiei noastre. Pe de altă parte, ne-a încălzit şi ne-a permis gătirea mâncării, ceea ce, se pare, ne-a influenţat modul de evoluţie (accesul mai facil la calorii intermediat de gătirea mâncării pare a fi una dintre cauzele evoluţiei spectaculoase a creierului uman).

7. Obiceiul de a roşi în anumite situaţii

Omul este singurul animal care roşeşte, caracteristică văzută de Charles Darwin ca "cea mai specifică şi mai umană dintre toate trăsăturile omeneşti". De ce roşim? Este o întrebare fără răspuns deocamdată... Partea proastă - pentru unii - este că atunci când roşim ne dezvăluim adevăratele sentimente (deşi parcă unii dintre noi au găsit antidotul...). Explicaţia cea mai răspândită este aceea că prin acest mod ne a dezvălui "sufletul" involuntar, grupul are de câştigat, permiţând o verificare "credibilă" a veridicităţii afirmaţiilor unui membru al grupului respectiv.

8. Copilărie îndelungată

Copiii stau în grija părinţilor pentru o perioadă foarte lungă în comparaţie cu perioada petrecută de puii altor animale. Din punct de vedere evolutiv, o dezvoltare rapidă are avea mai mult sens, căci ar asigura independenţa şi o reproducere mai rapidă. Savanţii încearcă să explice misterul dând "vina" pe creierul nostru, care are nevoie de mai mult timp decât la celelalte animale pentru a se dezvolta suficient pentru a asigura independenţa individului.

10. Viaţa îndelungată de după naşterea copiilor

Cele mai multe dintre animale se reproduc până când mor. Femeile însă, pot trăi foarte mulţi ani după ce nasc ultimul copil. Acest fapt pare să aibă legătură cu modul special de vieţuire al omului. Astfel, în mod tradiţional bunicii pot asigura succesul dezvoltării familiei prin grija pe care o oferă copiilor copiilor lor.