Scientia

Scientia terras irradiamus

Forumul Scientia Scientia Q&A Enciclopedia The World Factbook în limba română Blogul Scientia Cătălina Curceanu Blogul lui Mădălin Filip Blog Gabriela Costache Blog Sergiu Vijiala Premiul Nobel Posterele Scientia Canalul YouTube Scientia Donează!

Newsletter

Interpretarea analizelor medicale (G) Imprimare Email
Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Scris de Adrian Senciuc   
Joi, 04 Octombrie 2012 21:00

Interpretarea analizelor medicaleÎn continuarea seriei de articole dedicate analizelor medicale, prezentăm indicatorii de la litera G. Citiţi despre semnificaţia, valorile normale şi bolile asociate cu valorile anormale ale unor indicatori precum glicemia, gastrina sau gamma-GT (GGT).

 

 

 

Gamma – GT = gamma-glutamil-transferaza sau GGT, este o enzimă hepatică dozată pentru a depista afecţiuni ale ficatului sau ale căilor biliare. În sânge, concentraţia de GGT trebuie să fie mai mică de 30 UI/l. Dacă nivelul enzimei creşte, acest lucru se poate datora bolilor hepatice cronice (ciroză alcoolică sau cu virus C), cancerului hepatic sau colestazei. GGT este unul dintre cele mai utilizate teste pentru a determina efectele abuzului de alcool asupra ficatului.

Gastrină = gastrina este un hormon produs la nivelul stomacului de către celulele G. Gastrina este eliberată atunci când alimentele ajung în stomac şi determină secreţia de acid clorhidric pentru procesul digestiei. Concentraţia normală de gastrină din sânge este de 50 – 200 pg/ml. Valori crescute se întâlnesc în sindrom Zolliger-Ellison (gastrina poate ajunge la 400.000 pg/ml), gastrită cronică atrofică, ulcer peptic, anemie Biermer, insuficienţă renală sau cancer de stomac. Scăderea concentraţiei de gastrină este întâlnită în hipotiroidism.

Germaniu = un mineral neesenţial cu proprietăţi asemănătoare siliciului. În organismul uman, germaniul are rol antioxidant şi antialergic. Se găseşte în legume şi este folosit în produse „minune” naturiste bazate pe unele studii ce confirmă rolul anti-tumoral al germaniului.

Glicemie = concentraţia glucozei în sânge. Glucoza rezultă din digestia glucidelor sau din transformarea la nivel hepatic a glicogenului în glucoză. Glucoza poate fi considerată cel mai bun „combustibil” celular. Nivelul glicemiei din sânge este controlat în principal de doi hormoni: insulina şi glucagonul. Valoarea normală a glicemiei este de 0,7 – 1 g/l pe nemâncate, post-prandial valoarea poate să urce până la 1,45 g/l. Creşterea patologică a valorilor este întâlnită în diabet zaharat, infecţii sau accidente vasculare cerebrale, iar scăderea concentraţiei apare în hipotiroidie, efort intens, insuficienţă hipofizară sau hepatică. Obezitatea este un factor de risc pentru apariţia diabetului zaharat.



Glicorahie = concentraţia glucozei din lichidul cefalo-rahidian (LCR). Valoarea normală este de 0,5 – 0,7 g/l. Glicorahia creşte în diabet zaharat sau meningită limfocitară (meningită cu lichid clar cauzată frecvent de un virus). În meningita purulentă, cauzată de bacterii, glicorahia scade.

Glicozurie = glicozuria reprezintă cantitatea de glucoză din urină. În mod normal, urina nu conţine glucoză. În momentul în care glicemia creşte peste 1,8 g/l, în urină apare glucoză (este depăşită capacitatea rinichiului de reabsorbi glucoza). Apariţia glucozei împreună cu aminoacizi orientează diagnosticul spre o afecţiune renală. Dacă glicemia este crescută şi glucoza este prezentă în urină, atunci diagnosticul este orientat spre diabet zaharat.

Glutation peroxidaza = este o enzimă ce protejează proteinele, lipidele şi acizii nucleici de acţiunea moleculelor oxidante. GPx  este prezentă în majoritatea celulelor din organism, dar în proporţii variabile. Hematiile unui fumător conţin cantităţi mai mari de GPx decât la nefumători deoarece fumul de ţigară conţine mai mulţi radicali liberi, iar GPx este indusă enzimatic: creşte substratul (radicali liberi), atunci creşte şi cantitatea de enzimă (GPx). Concentraţia sanguină normală de GPx este de 4 – 10 mU/ml, dozarea sa fiind utilă pentru evaluarea stresului oxidativ. Scăderea concentraţiei de GPx este întâlnită în afecţiunile cardio-vasculare, diabet zaharat şi la pacienţii ce fac dializă.



Bibliografie
Analize medicale explicate, I. Soare
http://www.synevo.ro

 


Citeşte şi:


Scientia