Scientia

Scientia terras irradiamus

Forumul Scientia Scientia Q&A Enciclopedia The World Factbook în limba română Blogul Scientia Cătălina Curceanu Blogul lui Mădălin Filip Blog Gabriela Costache Blog Sergiu Vijiala Premiul Nobel Posterele Scientia Canalul YouTube Scientia Donează!

Newsletter

Paraziţii din noi. Ciupercile Imprimare Email
Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Scris de Adrian Senciuc   
Vineri, 21 Septembrie 2012 20:01

Candida_albicansOrganismul uman poate fi parazitat de o gama foarte largă de vieţuitoare, unele dintre ele fiind protozoare, altele aparţinând regnului Fungi: ciupercile. Acestea reprezintă agentul etiologic al unor micoze. Mai multe detalii, în continuarea articolului.

 

 

 

 

Ce sunt ciupercile?
Ciupercile sunt organisme eucariote, diferite de bacterii şi actinomicete (acestea aparţin protozoarelor). Ca şi mod de viaţă, ciupercile sunt heterotrofe şi se dezvoltă pe seama materiei organice fiind parazite sau saprofite.

Micetele saprofite – trăiesc pe materie vie aflată în descompunere în mediul extern.

Micetele comensale – trăiesc datorită substanţelor organice produse de un organism viu, dar fără să îi afecteze funcţia în vreun fel.

Micetele opurtuniste – sunt saprofite şi nepatogene pentru indivizii imunocompetenţi, dar patogene pentru cei imunosupresaţi.

Micetele parazite – trăiesc pe seama unui organism viu – plante, animale, om, producând leziuni gazdei şi sunt capabile să sporuleze.

 

 

Din punct de vedere morfologic, micetele au două forme – levuri şi filamente.

Levurile sunt organisme unicelulare ce se reproduc prin înmugurire. Unele levuri posedă pseudofilamente, au formă alungită, sferică sau ovală.

Filamentele pot avea câţiva milimetri lungime şi se ramifică dihotomic. Mai multe filamente formează un miceliu fungic. Acesta este alcătuit dintr-o parte vegetativă care asigură nutriţia şi o parte reproductivă ce formează organele sporifere.

Genul Candida
Genul candida cuprinde peste 150 de specii dintre care 9 sunt frecvent patogene pentru om. Candida albicans este specia cu cea mai mare răspândire fiind responsabilă de 50% dintre cazurile de îmbolnăvire la om. Candida parapsilions este recunoscută pentru abilitatea sa de a cauza endocardită, iar Candida torulopsis produce o treime din cazurile de candidoză profundă.

În ţesuturile umane, Candida se prezintă sub două forme: levuri circulare înmugurite şi sub formă de pseudofilamente.

Habitat
Candida albicans este frecvent comensală omului, fiind întâlnită în diferite cavităţi – gură, intestin, vagin. Alte specii pot fi întâlnite pe mucoase sau pe pielea intactă, fără să producă nici un fel de leziuni organismului.

Rol patogen
Majoritatea levurilor sunt oportuniste, aşteaptă momentul nostru de slăbiciune şi ne infectează. Când mecanismele nostre de apărare cedează, aceste levuri produc candidoze cu localizare superficială sau profundă.

Factorii ce depind de om sunt: vârsta (cele două extreme – copiii şi bătrânii), boli asociate (diabet, infecţia cu virusul HIV, cancerul), stări fiziologice particulare (sarcina la femei) şi diferiţi factori iatrogeni (tratament cu antibiotice, imuno-supresive, transplant de organe). Pe lângă aceşti factori mai intervin şi condiţiile din mediul extern – temperatură, umiditate, pH-ul mediului.

Cadidoza digestivă
Este de mai multe tipuri în funcţie de specia de Candida şi de factorii ce ţin de organism, astfel distingem:
-candidoza oro-faringiană manifestată prin uscarea gurii, senzaţie de arsură şi durere la înghiţit. Apar leziuni pe mucoasă, iar limba este acoperită de o substanţă albicioasă.
-glosita atrofică apare la persoanele cu imunodeficienţă – infectaţii cu HIV. La aceştia limba este roşie, lucioasă şi depapilată.
-candidoza pseudo-tumorală este caracteristică persoanelor cu leziuni canceroase în cavitatea bucală (cancer oro-faringian). La aceştia mucoasa afectată se hipertrofiază neregulat.
-candidoza gastro-intestinală poate afecta stomacul, intestinul subţire şi colonul. Constant apar ulceraţii ale mucoasei însoţite de scaune lichide şi frecvente.
-candidoza comisurii bucale sau candidoza Perleche se manifestă prin fisuri ale comisurii bucale înconjurate de un material albicios. Deschiderea gurii produce durere, iar pielea de pe buze se descuamează – chelită candidozică.
-candidoza esofagiană apare frecvent la persoanele infectate cu HIV, leucemie sau cancer. Simptomele ce apar sunt dificultate la înghiţit şi senzaţie de arsură la trecerea alimentelor prin esofag.

Candidoza pielii şi a unghiilor
În funcţie de regiunea afectată, leziunile ce apar pot fi ale pliurilor mari – apare axilar, inghinal sau interfesier, însoţite de eritem cu margini neregulate, iar baza pliului este acoperită de o membrană albicioasă; leziunile pliurilor mici afectează degetele de la mâini sau picioare. Uneori poate afecta unghia degetului care devine galben brună, cu suprafaţa ondulată şi neregulată. Leziunile pornesc de la baza unghiei şi se extind spre capătul distal al acesteia.

Candidoza genito-urinară
Afectează femeile şi produce vulvo-vaginita caracterizată prin secreţii albicioase abundente, prurit intens şi dispareunie (durere în timpul actului sexual). Mucoasa vaginului este afectată, edemaţiată şi acoperită de un depozit de material albicios. Frecvent este asociată cu candidoza intestinală, tratamentul vizând ambele afecţiuni.

Balanita afectează bărbaţii. Se manifestă printr-o senzaţie intensă de prurit, iar mucoasa glandului este eritematoasă. În şanţul balano-prepuţial se găseşte un depozit de material albicios.

Candidoza urinară poate fi limitată la nivelul meatului urinar – uretrită, frecventă la diabetici şi însoţită de secreţii purulente şi senzaţie de durere la urinat. Uneori candidoza urinară poate ajunge la nivelul vezicii urinare – cistită, afectând purtătorii de sondă urinară sau diabeticii.

Prevenţie
Prevenţia generală în cazul candidozei este dificil de realizat, singurele măsuri fiind cele de educaţie sanitară a populaţiei. Pentru categoriile de risc – pacienţi cu HIV, leucemie sau diferite tipuri de cancer s-a încercat chimio-prevenția, obţinându-se rezultate încurajatoare în anumite cazuri, dar rămâne totuşi o măsură controversată.

 



Bibliografie
en.wikipedia.org/wiki/Candida_%28fungus%29
en.wikipedia.org/wiki/Candida_albicans
en.wikipedia.org/wiki/Fungus
imagine: en.wikipedia.org/wiki/File:Candida_albicans.jpg

 


Citeşte şi:


Scientia