Scientia

Desigur, răspunsul depinde de la caz la caz, în funcţie de rezistenţa şi voinţa fiecăruia. Omul care a înregistrat recordul, stând treaz pentru aproape 11 zile (264 de ore) este Randy Gardner (n.1946). Acesta, în 1964, în cadrul unui experiment organizat de cercetătorul William C. Dement de la Universitatea Stanford, a reuşit să nu doarmă, fără nici un stimulator special antisomn, pentru o perioada menţionată mai sus, depăşind recordul deţinut la acea dată de Tom Rounds de 260 de ore.

Ce se întâmplă dacă nu dormim?

După o perioadă mai lungă de nesomn (o noapte albă, de pildă) abilităţile obişnuite ale creierului sunt afectate. Ne simţim obosiţi, iritaţi şi ne lipseşte concentrarea obişnuită. Partea creierului ce controlează limbajul, memoria de scurtă durată şi simţul timpului funcţionează în regim de avarie. Performanţele organismului după numai o noapte de nesomn scad dramatic, fiind practic echivalente cu cele manifestate la o alcoolemie de 0,05% (două pahare de vin). Capacitatea de lua decizii raţionale şi în timp util este, de asemenea, diminuată. (Citiţi aici despre rolul somnului)

Randy Gardner era un adolescent obişnuit la data partipării în experiment; un adolescent ce vrea să-şi uimească tatăl aflat în armata americană. Efectele lipsei somnului au putut fi constatate foarte clar pe timpul celor 11 zile de nesomn. Deşi starea de sănătate a lui Randy nu a avut de suferit pe timpul experimentului (şi nici după încheierea acestuia), starea sa psihică s-a deteriorat. Au fost observate probleme de atenţie şi concentrare, accese de paranoia şi halucinaţii.

În a patra zi adolescentul s-a crezut Paul Lowe, un faimos jucător de fotbal american. În aceeaşi zi a considerat un semn de circulaţie ca fiind o persoană. În ziua a unsprezecea i s-a cerut să scadă cifra şapte, consecutiv ,din 100. La 65 s-a oprit. Întrebat de ce s-a oprit, a răspuns că nu-şi aduce aminte ce făcea şi că nu ştie din ce s-a oprit.

Ce se întâmplă când dormim?

Somnul se desfăşoară în cicluri de 90-110 minute şi este de două tipuri: REM (Rapid Eye Movement - Mişcarea rapidă a ochilor) şi non-REM (care are patru faze).

Somnul Non-REM, faza 1, durează aproximativ 10 minute şi este caracterizat de o stare de semiveghe, orice zgomot putându-l trezi pe cel adormit.
În timpul fazei a doua ritmul bătăilor inimii încetineşte. Acest tip de somn este cel mai prezent într-o noapte de odihnă.

Fazele 3 şi 4 sunt cele de somn profund. Faza a treia este cea în care creierul produce unde delta de mare amplitudine şi mică frecvenţă, iar ritmul respiraţiei şi al inimii sunt cele mai scăzute din toate fazele somnului. Faza a patra este caracterizată de o activitate musculară limitată.

Somnul REM, care începe la aproximativ 70-90 de minute după începerea odihnei, se repetă de 3-5 ori pe noapte. Deşi nu suntem conştienţi, creierul este foarte activ în această perioadă, ritmul respiraţiei şi presiunea arterială cresc, iar ochii se mişcă rapid (de aici şi numele, REM). Aceasta este perioada în care visăm (de reţinut că deşi e posibil să nu ne aducem aminte dimineaţa, cu toţi visăm în fiecare noapte).

Ce s-a întâmplat cu Randy Gardner după cele 11 zile de nesomn?

Randy, după terminarea experimentului, a dormit 14 ore şi 40 de minute, s-a trezit la orele 22.00, a stat treaz 24 de ore, după care a intrat în ritmul normal de somn. Ulterior au apărut informaţii în media despre alte persoane care ar fi bătut recordul stabilit de Randy Gardner în 1964, dar acestea nu au fost confirmate.

Articol inspirat de materiale de pe wikipedia.org/en, bbc.co.uk/science/humanbody şi gelfmagazine.com.