Scientia

”Îngerul morţii”, cum era denumit în lagărele de concentrare naziste, Josef Mengele este un nume care probabil inspiră şi astăzi teamă. Teamă faţă de ce poate ştiinţa să facă odată ajunsă în mâinile cui nu trebuie şi teamă faţă de capacitatea omului de a face rău.

Ştiinţa înseamnă putere, iar puterea nestăpânită înseamnă de cele mai multe ori moartea unor fiinţe nevinovate. Iar Mengele, având în spatele său o mulţime de crime realizate ”în numele ştiinţei”, este unul dintre cele mai bune exemple pentru acest sumbru adevăr.

Viaţa şi munca

Josef Mengele (16 martie 1911- cu aproximaţie 7 februarie 1979) a fost un medic german, dar şi un ofiţer SS (Schutzstaffel = brigada de protecţie, ramură a armatei germane naziste). Având doctorate în antropologie (obţinut la Universitatea din München) şi în medicină (Universitatea din Frankfurt), doctorul Mengele este cunoscut în mare parte pentru munca depusă în Auschwitz (cel mai mare lagăr de concentrare german din timpul celui de-al doilea război mondial). Acolo Mengele supraveghea sosirea deţinuţilor şi avea puterea de a conduce o teribilă selecţie în urma căreia se decidea cine era apt pentru munca în lagăr şi cine mergea direct la moarte în camerele de gazare. Altă îndeletnicire a doctorului Mengele în lagărul de la Auschwitz era munca la spital, unde aducea diverşi deţinuţi pentru a-i folosi la diferite experimente pline de cruzime.

Mengele, în uniformă militară (stânga)
credit: holocaustresearchproject.org

Experimente

Mengele a profitat de faptul că avea numeroşi deţinuţi la dispoziţie, punând în practică experimente monstruoase. Dintre cele mai importante experimente erau cele efectuate pe gemeni. Doctorul dorea să îi studieze în vederea descoperirii unei metode prin care fiecare femeie germană să fi putut naşte mai mulţi copii în acelaşi timp, pentru a facilita astfel răspândirea rasei ariene. Alte experimente aveau scopul de a testa limitele umane, ori au fost efectuate cu scopul de a studia malaria sau febra tifoidă.

Mengele a fost interesat şi de diformităţile fizice. Printre cazurile sale foarte cunoscute s-au numărat şi 7 dintre copii unui artist de circ român, Ovitz, care erau pitici. Mengele numea familia Ovitz "familia mea pitică". Cei zece membri ai familiei au format înainte de a fi arestaţi Trupa Liliputană. Printre preocupările sale s-a numărat şi încercarea de a schimba culoarea ochilor prizonierilor prin intermediul unor substanţe chimice.

Din cei aproximativ 3000 de gemeni care i-au trecut prin mână la Auschwitz, doar circa 200 au supravieţuit experimentelor la care au fost supuşi. Sunt numeroase mărturii privind modul barbar în care Mengele îşi efectua operaţiile, de multe ori fără anestezie.

Deşi mărturiile post-război au arătat monstruozitatea lui Mengele, la Auswitz mulţi îl considerau un fel de binefăcător, căci cei care făceau obiectul studiilor sale erau mai bine hrăniţi şi erau feriţi de camerele de gazare.

Copii, victime ale lui Mengele
credit: holocaustresearchproject.org

După război

Când războiul s-a sfârşit cu înfrângerea Germaniei, Josef Mengele a fost capturat ca prizonier de război. A fost eliberat însă, sub o identitate falsă, şi a fugit în America de Sud, unde a murit în timp ce înota suferind probabil un atac de cord. A fost înmormântat sub un nume fals, însă în 1992 identitatea lui a fost dovedită cu ajutorul unor teste ADN efectuate pe cadavru.

85 de scrisori şi câteva jurnale ale lui Mengele au fost descoperite în 2004. Conţinutul nu a fost dat publicităţii. Este cunoscut faptul că Mengele a negat crimele sale de război în faţa fiului său Rolf.

Controversa oraşului gemenilor

Experimentele lui Josef Mengele pe gemeni erau pe punctul de a fi declarate un succes atunci când un istoric argentinian a văzut o legătură între vizita lui Mengele în Brazilia şi un oraş brazilian, Candido Godoi, în care rata naşterilor gemelare este cu mult peste limita normală. Investigaţii recente au dovedit însă că afirmaţiile istoricului sunt nefondate.