Scientia

Istoria fizicii nucleare este legată de istoria armelor nucleare şi de distrugerea în masă. După ce a participat la construirea bombei atomice în cel de-al doilea război mondial, Edward Teller a devenit cunoscut în ani `50 drept „părintele bombei H”.

A fost adeptul ideii de apărare naţională, militând pentru înarmare şi susţinând proiectul Războiul Stelelor (un proiect militar care avea scopul de a proteja SUA de rachete nucleare din URSS).

Edward Teller s-a născut la Budapesta, Ungaria, în 1908, într-o familie de evrei. Deşi a fost îndemnat să studieze chimia, a preferat matematica. Apoi s-a orientat spre mecanică cuantică. În 1928, s-a mutat la Universitatea din Munchen. În acelaşi an suferă un accident de tramvai şi îşi pierde piciorul drept. Acest lucru nu l-a oprit să-şi ia doctoratul în 1930. Începe să predea în universităţi, primind o bursă de la fundaţia Rockefeller. După venirea lui Adolf Hitler la conducerea Germaniei, Edward Teller pleacă în SUA.

În anii '30, fizicienii deveniseră conştienţi de faptul că atomul putea fi spart, iar U-235, un izotop al uraniului, putea fi folosit pentru obţinerea unei reacţii în lanţ, capabile să elibereze cantităţi uriaşe de energie. Edward Teller avea să lucreze la proiectul Manhattan şi s-a mutat la Los Alamos, locul construirii bombei atomice. Refuzând la calcule extrem de complicate pentru crearea dispozitivului de implozie al bombei, Robert Oppenheimer, îi sugerează să elaboreze un studiu privitor la construirea unei bombe cu hidrogen.

După terminarea războiului Edward Teller şi-a îndreptat atenţia spre construirea unei bombe cu hidrogen, dar a întâmpinat opoziţii din partea comunităţii ştiinţifice. După anul 1949, când  URSS reuşeşte să-şi construiască propria bombă atomică, s-a manifestat un adevărat interes pentru crearea unei bombe mult mai puternice decât cea nucleară. S-a conceput un mecanism care folosea raze X pentru aprinderea combustibilului nuclear. Dispozitivul, numit Mike, a fost detonat în 1952, în Pacificul de Sud, pe locul fostei insule apărând un imens crater. Telegrama care anunţa rezultatul experimentului conţinea doua cuvinte: „e băiat”. Edward Teller a devenit cel mai important savant ce susţinea bomba H, testele nucleare şi dezvoltarea de rachete purtătoare.

Explozia bombei cu hidrogen "Ivy Mike", 1952

În anii '70 a publicat o carte, „Energie din cer şi din pământ”, în care pleda pentru folosirea energiei nucleare, fiind obsedat de ideea ameninţării sovieticilor. Spre sfârşitul vieţii capacitatea de muncă s-a redus din pricina unui infarct. Totuşi a rămas director la Laboratorul Lawrence Livermore şi profesor de fizică la Universitatea din California.

Atunci când Ronald Reagan a devenit preşedinte, Edward Teller i-a propus construirea unui sistem de apărarea antirachetă, convingându-l pe Reagan de ameninţarea URSS-ului. Sistemul de apărarea anti-nuclear urma să fie amplasat în spaţiu. S-au alocat 36 de miliarde de dolari într-o perioadă de zece ani. Toate aceste planuri pentru „Războiul Stelelor” au fost în final abandonate. Nu s-a construit niciun sistem defensiv, totuşi programul a evidenţiat ideile lui Teller despre scopul ştiinţei, despre dorinţa sa de a controla natura. Convingerea că omul ar trebui să domine natura nu a fost doar a lui Edward Teller, totuşi pentru el a fost piatra de temelie a carierei sale.

Edward Teller murit la 95 de ani, în 2003, lăsând moştenire importante contribuţii în fizica nucleară şi dezvoltarea armelor pe baza reacţiilor de fuziune.