Scientia

Niccolo Tartaglia (Brescia, c. 1500 – Venezia, 13.12.1557), matematician italian. Copilăria lui umilă – fiind orfan, dintr-o familie săracă – a fost grav tulburată de o altă nenorocire: mercenarii lui Gaston de Foix, devastând Brescia în 1512, l-au maltratat.

Aceluiaşi tratament i-au fost supuşi şi alţi copii care se refugiaseră cu mamele lor într-o catredrală, micul Niccolò rămânând de atunci cu o defecţiune în vorbire – de unde şi porecla ce i-a fost dată: Tartaglia (“bâlbâitul”). Cu greu dar cu o iscusinţă pilduitoare, a învăţat, mai mult singur, matematicile, precum şi limba latină şi greacă – devenind profesor de matematică la Verona, apoi în Veneţia în Brescia.

Lui i se datorează prima aplicare a matematicii în balistică, în tehnica militară, cum rezultă din lucrarea Nuova scienza, cioè invenzione nuovamente trovata utile per ciascuno speculativo matematico bombardiero et altri (1537). Varietatea preocupărilor sale este oglindită în Delli quesiti et invetioni diverse (1546), unde tratează probleme de statistică, fortificaţii, balistică, topografie, chimie, precum şi în Regionamenti de N.Tartaglia sopra la travagliata inventione (1551), care, printre altele, inserează studii de meteorologie. În Nuova cienza…, ca şi în General trattato di numeri et misure (2 volume; 1556/60), Tartaglia prezintă contribuţiile sale matematice, între care şi rezolvarea ecuaţiei cubice, stabilind (în 1535) formula care poartă de obicei numele lui G. Cardano (1501-1576).

A tradus în limba italiană opera lui Euclid (sec. 3 î.e.n.) şi în limba latină lucrările lui Arhimede (sec.3 î.e.n.).