Scientia

Evangelista Torricelli (15.10.1608 – 25.10.1647) a fost un matematician şi fizician italian. A studiat la Colegiul iezuiţilor din oraşul natal; stabilindu-se la Florenţa, ca discipol al lui G. Galilei (1654-1642), a fost numit filozof şi matematician al ducelui de Toscana.

În lucrarea sa monumentală, Opera geometrica (1644), a expus cercetările matematice: numeroase cuadraturi (de exemplu, la solidul hiperbolic), rectificări (prima referitoare la arcul de spirală logaritmică), descoperirea – independent de G. Roberval (1602-1675) – a metodei tangentelor, teorema universală pentru determinarea centrului de greutate al unei figuri geometrice, proprietatea curbei logaritmice de a avea subtangenta constantă, eseuri de trecere la limita ş.a. redate şi în lucrarea De maximis et minimis (c. 1640). Expunerea sa remarcabilă prin claritate şi precizie a facilitat difuzarea ideilor lui B. Cavalieri (1591-1647) asupra indivizibililor (greu de urmărit în opera creatorului lor).

În domeniul fizicii, a demonstrat experimental că aerul este greu, inventând (în 1643) instrumentul numit ulterior tubul lui Torricelli – pe care E. Mariotte (in 1676) l-a denumit barometru; în hidraulică, a stabilit o interesantă formulă privind scurgerea lichidelor printr-un orificiu, iar în mecanică, formula care permite calculul vitezei unui mobil după ce a străbătut cu acceleraţia a spaţiul S – formulă numită prin tradiţie “ecuaţia lui Galilei”. În semn de preţuire a meritelor, fizicienii denumesc unitatea de măsură pentru presiunea atmosferică, torr (abreviere a numelui Torricelli).