Scientia

Gheorghe Ţiţeica (Turnu Severin, 04.01.1873 – Bucureşti, 05.02.1939), matematician român. A făcut studiile superioare la Universitatea din Bucureşti şi la Şcoala Normală Superioară din Paris, luându-şi doctoratul la Universitatea pariziană “Sorbona”.

A fost profesor la Universitatea din Bucureşti şi la Şcoala Politehnică. A fost membru al Academiei Române, vicepreşedinte şi secretar general al ei; de asemenea, a fost membru al Societas Scientiarum Varsoviensis, la Société de Sciences de Liège, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din Maryland şi doctor honoris causa al Universităţii din Varşovia.

A adus contribuţii de seamă în geometria diferenţială afină, unde a descoperit suprafeţele (în 1906) şi curbele (în 1911), care – la propunerea lui G. Loria (1862-1954) – îi poartă numele; în opera sa, teoria reţelelor şi a congruenţelor ocupă un loc în frunte. O bogată activitate a desfăşurat la “Gazeta matematică”, chiar de la apariţia acesteia (1895), cu articole, note, probleme. Este autor al unor apreciate culegeri de probleme de geometrie sintetică (apărută în mai multe ediţii, prima din 1901), de geometrie analitică (partea I, 1939; partea a II-a, 1944 – revăzută de N. Botea (1908-1937) şi C. Ionescu-Bujor (1908-1970)) şi, în colaborare, al unui Vocabular matematic (1923).

Gheorghe Ţiţeica

Împreună cu G. G. Longinescu (1869-1939) a înfiinţat (în 1905) revista “Natura”. Prodigioasa activitate a acestui ilustru matematician cuprinde circa 300 de lucrări matematice sau de popularizare a ştiinţei.

Opere principale:
Géométrie projective différentielle des réseaux (1923);
Introduction à la géomtérie différentielle projective des courbes (1931)