Scientia

Karl Theodor Wilhelm Weierstrass a fost un matematician german. A studiat, după dorinţa tatălui său, dreptul la Universitatea din Berlin, iar după susţinerea examenelor pentru certificatul de profesor secundar, a predat în învăţământul elementar şi gimnazial 15 ani.

WEIERSTRASS, KARL WILHEM THEODOR (Ostenfelde Münster, 31. 10. 1815 – Berlin, 19.02.1897) a dat dovadă de o voinţă pilduitoare, studiind de unul singur pe maeştrii ştiinţelor matematice; lui N. Abel (1802- 1829) îi consacră lungi vegheri şi (după cum însuşi mărturisea) lucrările acestuia erau totdeauna în mâna sa.

La 25 de ani a scris primul memoriu, în care, continuând unele cercetări ale lui C. Gauss (1777-1855) asupra funcţiilor eliptice generale, desăvârşeşte teoria funcţiilor Al (denumire pe care a propus-o în cinstea lui Abel, în 1840).

În teoria funcţiilor de variabilă complexă a introdus conceptii noi, totodată a dat definiţia riguroasă, generală a numărului real şi a introdus denumirea de valoare absolută; de asemenea, a prezentat primul exemplu de funcţie continuă care nu admite derivată în nici un punct al domeniului ei de existenţă (în 1875).

Valoarea ştiinţifică a rezultatelor – mai ales din memoriile asupra integralelor abeliene (1849) şi asupra funcţiilor abeliene – i-au adus aprecieri unanime: conferirea titlului de doctor honoris causa de către Universitatea din Königsberg, numirea ca profesor de matematică la Şcoala Politehnică şi la Universitatea din Berlin, precum şi alegerea ca membru al Academiei (din Berlin).

Opere principale:
:: Ahbandlungen aus de Funkitionenlehre (1886)