Utilizarea antibioticelor rămâne frecventă pentru tratamentul infecțiilor tractului respirator inferior. Obiectivul unui nou studiu a fost de a evalua impactul utilizării antibioticelor asupra duratei și severității infecției acute a tractului respirator inferior (ITRI).
Într-un studiu prospectiv de amploare, realizat în cadrul asistenței medicale primare și de urgență din Statele Unite, antibioticele nu au avut un impact măsurabil asupra severității sau duratei tusei cauzate de o ITRI acută. De asemenea, pacienții au avut așteptări nerealiste în ceea ce privește durata ITLR și efectul antibioticelor, sunt concluziile autorilor, informează 360medical.ro.
Cercetătorii au analizat datele de bază ale 718 de pacienți americani adulți, care s-au prezentat la centrele de asistență medicală primară sau de urgență, plângându-se în principală de tuse și simptome compatibile cu o ITRI.
Dintre aceștia, unui procent de 29% i s-a prescris un antibiotic la momentul inițial. Cele mai frecvente antibiotice au fost amoxicilină-clavulanat, azitromicină, doxiciclină și amoxicilină, pentru 85% dintre pacienți.
Pacienții credeau că administrarea unui antibiotic ar reduce durata bolii cu aproape 4 zile, însă cercetătorii au ajuns la concluzia că furnizarea unui antibiotic nu a avut niciun efect asupra duratei sau severității generale a tusei, inclusiv la pacienții cu infecții virale, bacteriene și mixte.
Utilizarea antibioticelor nu a oferit niciun impact măsurabil asupra severității sau duratei tusei, chiar dacă era prezentă o infecție bacteriană, a constatat un studiu prospectiv de amploare, realizat pe persoane care au solicitat tratament în cadrul serviciilor de îngrijire primară sau de urgență pentru infecții ale tractului respirator inferior, scriu autorii.
Studiul, realizat de cercetătorii de la Centrul medical al universității americane Georgetown, a apărut luni, în Journal of General Internal Medicine.
„Infecțiile tractului respirator superior includ, de obicei, răceala obișnuită, durerile în gât, infecțiile sinusurilor și infecțiile urechii și au modalități bine stabilite pentru a determina dacă trebuie administrate antibiotice”, spune autorul principal al studiului, dr. Dan Merenstein, profesor de medicina familiei la facultatea de medicină a universității Georgetown.
Infecțiile tractului respirator inferior tind să aibă potențialul de a fi mai periculoase, deoarece aproximativ 3% până la 5% dintre pacienți fac pneumonie. Întrucât accesul la o radiografie este mai greoi, ar putea fi motivul pentru care medicii încă mai administrează antibiotice fără alte dovezi care să ateste o infecție bacteriană.
În plus, pacienții au ajuns să se aștepte la antibiotice pentru o tuse, chiar dacă acestea nu ajută, spune medicul.
Antibioticele prescrise în acest studiu pentru infecțiile tractului inferior au fost cele utilizate în mod obișnuit pentru tratarea infecțiilor bacteriene, dar analiza cercetătorilor a arătat că pentru 29% dintre cei cărora li s-a administrat un antibiotic în timpul vizitei medicale inițiale, nu a existat niciun efect asupra duratei sau severității generale a tusei în comparație cu cei care nu au primit un antibiotic.
Medicii cunosc, dar probabil supraestimează, procentul de infecții ale tractului inferior care sunt bacteriene; de asemenea, probabil că își supraestimează capacitatea de a distinge infecțiile virale de cele bacteriene, crede dr. Mark H. Ebell, autor al studiului și profesor la Colegiul de Sănătate Publică de la Universitatea din Georgia.
„În această analiză, 29% dintre persoane au primit un antibiotic, în timp ce doar 7% au primit un antiviral. Însă majoritatea pacienților nu au nevoie de antivirale, deoarece există doar două virusuri respiratorii pentru care avem medicamente: gripa și SARS-COV-2. Nu există niciunul pentru toate celelalte virusuri”, a declarat medicul într-un comunicat al universității Georgetown.
Pentru a determina dacă a existat o infecție bacteriană sau virală reală, dincolo de simptomele autodeclarate de tuse, anchetatorii au confirmat prezența agenților patogeni cu ajutorul unor teste de laborator avansate, pentru a căuta rezultate microbiologice clasificate ca fiind doar bacterii, doar virusuri, atât virusuri, cât și bacterii, sau niciun organism detectat.
Foarte important, pentru cei cu o infecție bacteriană confirmată, durata până la dispariția simptomelor bolii a fost aceeași pentru cei care au primit un antibiotic față de cei care nu au primit unul – aproximativ 17 zile.
Utilizarea excesivă a antibioticelor poate duce la amețeli, greață, diaree și erupții cutanate, împreună cu aproximativ 4% șanse de apariție a unor efecte adverse grave, inclusiv anafilaxie, care este o reacție alergică severă, care pune viața în pericol; sindromul Stevens-Johnson, o afecțiune rară și gravă a pielii și a membranelor mucoase; și diaree asociată cu bacteria Clostridioides difficile.
O altă preocupare semnificativă a utilizării excesive a antibioticelor este rezistența la antibiotice. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a publicat o declarație la 4 aprilie 2024, în care se afirmă că „se așteaptă ca rezistența antimicrobiană necontrolată [datorată utilizării excesive a antibioticelor] să reducă speranța de viață și să conducă la cheltuieli de sănătate și pierderi economice fără precedent”.
„Știm că tusea poate fi un indicator al unei probleme grave. Este cel mai frecvent motiv legat de boală care necesită o vizită la un cabinet de îngrijire ambulatorie, reprezentând aproape 3 milioane de vizite în ambulatoriu și peste 4 milioane de vizite la departamentul de urgență anual”, spune dr. Merenstein.
Simptomele grave ale tusei și modul în care acestea trebuie tratate în mod corespunzător trebuie să fie studiate mai mult, poate într-un studiu clinic randomizat, deoarece acest studiu a fost observațional și nu au existat studii randomizate care să analizeze această problemă pentru perioade lungi, au mai precizat specialiștii americani.
Articol preluat de pe 360medical.ro, cu acordul editorului.
